espune v vz expune

espunere sf vz expunere

expune [At: VOINESCU II, M. 114/25 / V: (înv) esp~ / Pzi: expun / E: lat exponere după pune] 1 vt (C. i. stări, realizări, fapte etc.) A înfățișa, a relata pentru a lua cunoștință Si: a prezenta, a relata. 2 vt (C. i. ființe, obiecte etc.) A așeza la vedere pentru a atrage atenția publică. 3 vt (Pex) A arăta, a face să fie văzut de toată lumea. 4 vt(a) (Spc; c. i. opere de artă) A prezenta privirii și atenției publicului (într-o expoziție). 5 vt (Fig) A arăta ceva ostentativ. 6 vt (C. i. sentimente, stări, senzații etc.) A descrie, a dezvălui, a da pe față cuiva. 7 vt (C. i. idei, teorii, planuri, probleme etc.) A face cunoscut (prin cuvinte) cuiva Si: a explica (1). 8-9 vtr (Mai ales cu determinări în genitiv sau introduse prin prepoziția „la”) A pune sau a se afla într-o situație neplăcută. 10-11 vtr A fi sau a face să fie supus unui risc, unui pericol, unei boli etc. 12 vt (C. i. obiecte, substanțe, plante etc.) A așeza, a plasa astfel încât să fie supus acțiunii cuiva. 13 vt (C. i. filme, plăci fotografice etc.) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.

expunere sf [At: MAG. IST. I, 254/8 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ri / E: expune] 1 Prezentare a unei stări, realități, fapte etc. pentru a fi cunoscute Si: înfățișare, relatare, (rar) expus1 (1). 2 (Ccr) Ceea ce se expune, se descrie, se istorisește Si: narare, narațiune, povestire, relatare, (rar) expus1 (2), (îvr) parastasire. 3 Așezare a unei ființe, a unui obiect la vedere pentru a atrage atenția publică Si: (rar) expus1 (3). 4 Prezentare (a unei opere de artă) privirii și atenției publicului Si: (rar) expus1 (4). 5 Arătare ostentativă (a ceva) Si: (rar) expus1 (5). 6 Descriere, dezvăluire a unui sentiment, a unei stări, senzații etc Si: (rar) expus1 (6). 7 Explicare Si: (rar) expus1 (7). 8 Punere într-o situație neplăcută Si: (rar) expus1 (8). 9 Supunere la un risc, la un pericol, o boală etc Si: (rar) expus1 (9). 10 Plasare, așezare pentru a fi supus acțiunii cuiva sau a ceva Si: (rar) expus1 (10). 11 (Prc) Supunere a unui clișeu, a unei fotografii etc. la acțiunea luminii Si: (rar) expus1 (11).

EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune.

EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune.

ESPÚNE vb. III v. expune.

EXPÚNE, expún, vb. III. Tranz. 1. A arăta, a prezenta prin cuvinte, a face cunoscut, a explica, a povesti. Obișnuia să lase pe catedră pe studentul care expunea lucrarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 74. D. Bogdan expunea greșit pe Taine. GHEREA, ST. CR. II 10. 2. A așeza la vedere, a arăta diferite obiecte pentru ca ele să fie cunoscute sau cumpărate. În vitrine sînt expuse ultimele noutăți. Multe lucruri din cele expuse nu-s cunoscute de Moș Gheorghe, dar nici nu dorește să le cunoască pentru că-s prea multe. SP. POPESCU, M. G. 93. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încît să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. Își expune hainele la aer. A expune corpul la soare. ▭ Abia expus la dogoreala jăraticului... [granguru ] se preface într-o sărmăluță de grăsime. ODOBESCU, S. III 32. 3. A pune într-o situație periculoasă. Și credeți că n-aș fi nebun să vă expun la primejdii, pentru o petrecere care se poate amîna. CARAGIALE, O. VII 34. Dacă în adevăr simți compătimire pentru mine, nu-ți expune zilele în zadar. ALECSANDRI, T. I 436. 4. (Cu privire la materiale fotosensibile) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Variantă: (învechit) espúne (NEGRUZZI, S. I 211) vb. III.

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a expune și rezultatul ei. 1. Prezentare, exprimare prin cuvinte a unei situații, a unei idei etc.; relatare. Pe cît înaintau în expunerea lor, pe atît dreptatea apărea mai evidentă. C. PETRESCU, R. DR. 210. ◊ Expunere de motive = explicarea, prezentarea motivelor care determină propunerea unui proiect de lege etc. 2. Prezentare în public a unor obiecte selecționate. Expunerea obiectelor într-o vitrină. 3. Punere în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. Supunerea unui material fotosensibil la acțiunea luminii pentru a obține un clișeu, o copie, o fotografie etc.

ESPÚNE vb. III. v. expune.

expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús

expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri

expúne vb. → pune

expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri

EXPÚNE vb. 1. v. povesti. 2. v. exprima. 3. v. rosti. 4. v. demonstra. 5. v. descrie. 6. v. emite. 7. a-și arăta, a-și etala, a-și întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 8. v. întinde. 9. v. risca. 10. v. hazarda. 11. v. supune.

EXPÚNERE s. 1. v. povestire. 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. v. descriere. 4. v. emitere. 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arăta, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ♦ A așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. tr. A supune acțiunii luminii (pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -nă, ger. -nând. / < lat. exponere, după pune].

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune].

EXPÚNE vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ◊ a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri. (< lat. exponere)

EXPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) expune. ◊ relatare; ceea ce se expune. ◊ narațiune, povestire. ♦ ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi. (< expune)

A EXPÚNE expún tranz. 1) (gânduri, idei, concepții etc.) A reda prin cuvinte sau în scris. 2) (obiecte) A prezenta în fața publicului. 3) (obiecte) A pune pentru a fi supus unei acțiuni. 4) (filme, plăci fotografice) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu sau o fotografie. 5) A face să se expună. /<lat. exponere

A SE EXPÚNE mă expún intranz. A se afla într-o situație periculoasă sau neplăcută. /<lat. exponere

EXPÚNERE ~i f. 1) v. A EXPUNE. 2) Ceea ce se redă prin cuvinte. 3) Lucrare școlară, în special scrisă, care constă în redarea conținutului unui text. /v. a expune

expune v. 1. a pune să se vază: a expune mărfuri; 2. a așeza într’un loc de expozițiune publică: a expune tablouri; 3. a lua parte la o expoziție; 4. a așeza, a întoarce într’o parte oarecare: a expune la soare; 5. a supune la acțiunea unui agent, etc.: a expune la foc; 6. a face cunoscut, a explica limpede: a expune motivele unei cereri; 7. a pune în pericol: a-și expune vieața; 8. a lepăda în stradă: a expune un copil.

expunere f. 1. acțiunea de a expune; 2. dare de seamă: expunerea unei doctrine; 3. povestire amărunțită: expunerea unui fapt; 4. partea unei opere literare în care se face cunoscut personajele și principalele circumstanțe de acțiune; 5. părăsirea unui copil în public. V. expozițiune.

*expún, -pús, a -púne v. tr. (lat. expónere. V. spun). Pun în evidență. Pun într’o expozițiune ca să vadă publicu: a expune tablourĭ. Pun, întorc spre: a expune la sud.Explic, fac cunoscut: a expune o sistemă. Pun în pericul: îmĭ expun vĭața. V. refl. Mă arunc în pericul, îl înfrunt: nu te expune fără folos!

*expúnere f. Acțiunea de a expune, expozițiune.

EXPUNE vb. 1. a arăta, a istorisi, a înfățișa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 2. a exprima, a formula. (Își ~ ideile.) 3. a prezenta, a rosti. (A ~ o interesantă conferință.) 4. a arăta, a demonstra, a explica. (A ~ o teoremă.) 5. a descrie, a înfățișa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ într-o nuvelă viața de la țară.) 6. a elabora, a emite, a enunța, a formula. (A ~ o nouă teorie asupra...) 7. a arăta, a etala, a întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 8. a întinde, a pune. (~ rufele la uscat.) 9. a(-și) primejdui, a(-și) risca. (Și-a ~ viața.) 10. a se hazarda, a risca. (Te rog să nu te ~.) 11. a supune. (L-a ~ unor primejdii inutile.)

EXPUNERE s. 1. arătare, istorisire, înfățișare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (O ~ fidelă a faptelor.) 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. descriere, înfățișare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripție, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ a stărilor de lucruri, într-un roman.) 4. elaborare, emitere, enunțare, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

EXPUNÉRE (< expune) s. f. 1. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; concr. ceea ce se expune, se relatează; narațiune, povestire. ◊ (Dr.) e. de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante și a motivării acestora. 2. (FOTO.) Mărime caracteristică fotografierii, egală cu produsul dintre iluminarea unui material fotografic și timpul cât a fost expus iluminării.

EXPÚNERE s. f. (< expúne < lat. exponere, după pune): exprimare sau redare prin cuvinte a unei situații; relatare, narațiune, povestire. ◊ ~ sumáră: e. scurtă, succintă. ◊ ~ detaliátă: e. amănunțită, în multe cuvinte. (Pentru restul clasificării v. exprimáre, ale cărei elemente de clasificare se potrivesc și aici).