esploatare sf vz exploatare

exploatare sf [At: CALENDAR (1856), 60/2 / V: (înv) esp~, (reg) ~lot~ / P: ~ploa~ / E: exploata] 1 Însușire fară echivalent a produselor muncii altora create prin supramuncă Si: exploatat1 (1), (înv) exploatație (1). 2 (Adesea construit cu verbul „a da” urmat de prepoziția „în”, „spre”) Valorificare a unui bun, în special a unei bogății naturale, întreprinderi economice sau a unui teren Si: exploatat1 (2), exploatație (2). 3 Mod de valorificare a unui bun Si: exploatat1 (3), (înv) exploatație (3). 4 Obținere (în mod abuziv) a unui profit de la o persoană sau dintr- o anumită situație, împrejurare etc. (prin mijloace lipsite de scrupule) Si: abuz, exploatat1 (4), (înv) exploatație (5). 5 Aservire economică (și politică) a unui popor sau a unei țări unor interese străine Si: exploatat1 (5), exploatație (6). 6 Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor etc. Si: exploatat1 (6), exploatație (7).

explotare sf vz exploatare

EXPLOATÁRE, (4) exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. 4. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata.

EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata.

EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei anumite cantități de muncă străină, acaparare a rodului muncii producătorilor de bunuri materiale de către proprietarii particulari ai mijloacelor de producție. Sclavia este cea dintîi formă a exploatării specifică lumii antice; urmează apoi: iobăgia în evul mediu, munca salariată în epoca modernă. MARX-ENGELS, O. A. II 352. Singura cale în vederea desființării exploatării omului muncitor este aceea a luptei de clasă a proletariatului. LENIN, O. I 262. [Revoluția Socialista din Octombrie] își pune ca scop nu înlocuirea unei forme de exploatare cu altă formă de exploatare, a unui grup de exploatatori cu alt grup de exploatatori, ci desființarea oricărei exploatări a omului de către om. STALIN, O. X 251. ♦ Aservire economică și politică a unei țări de către un stat imperialist în scopul asigurării de profituri maxime pentru grupurile monopoliste din țara colonizatoare. 2. Punere în valoare a unei întreprinderi sau a unui bun (mină, pămînt, pădure etc.) (v. valorificare); totalitatea lucrărilor și instalațiilor care servesc în acest scop. Sub conducerea Partidului Muncitoresc Romîn, exploatarea și industria lemnului s-au transformat, pornind de la o stare haotică și dezorganizată, într-un sector puternic, cu întreprinderi ce se dezvoltă pe baze socialiste. REZ. HOT. I 277. Îndată ce a iscălit actele, a cerut lui Miron povețe asupra mijloacelor de exploatare cît mai bună a pămînturilor. REBREANU, R. I 49. 3. Fig. Faptul de a exploata (3), de a profita, de a trage folos. – Pronunțat: -ploa-.

exploatáre (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatắrii; (locuri) pl. exploatắri

exploatáre s. f. (sil. -ploa-), g.-d. art. exploatării

EXPLOATÁRE s. 1. valorificare. (~ unor resurse naturale.) 2. v. extragere. 3. v. exploatație. 4. v. oprimare.

EXPLOATÁRE s.f. 1. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. ♦ Însușirea fără echivalent de către un proprietar privat al unor mijloace de producție a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. 2. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Tăiere de păduri. ♦ (Fig.) Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv din ceva. [< exploata].

EXPLOATÁRE s. f. 1. acțiunea de a exploata. 2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. 3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ◊ tăiere de păduri. 4. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. (< exploata)

exploatare f. 1. acțiunea de a exploata pământuri, păduri, mine; 2. lucrul ce se exploatează și locul unde se exploatează; 3. fig. folos tras din munca altora.

*exploatațiúne f. (fr. exploitation). Acțiunea de a exploata pămînturĭ, pădurĭ, mine. Locu unde se exploatează. Fig. Folos nepermis tras din munca altuĭa. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

EXPLOATARE s. 1. valorificare. (~ unor resurse naturale.) 2. extragere, scoatere. (~ a țițeiului.) 3. (concr.) exploatație. (O ~ de țiței modernă.) 4. asuprire, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

EXPLOATÁRE (< exploata) s. f. 1. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 2. (EC.) Cheltuieli de e. = parte a cheltuielilor totale ale unei firme formate din: cheltuielile cu materiile prime, materiale și mărfuri, cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți, cheltuieli de personal. cheltuieli cu impozite, taxele și vărsămintele asimilate etc. Venituri din e. = veniturile unei firme provenite din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate și din alte activități, din producția stocată, din producția de imobilizări, din subvenții de e., precum și din orice alte venituri sau câștiguri din e. Rezultat din e. = diferența dintre veniturile din e. și cheltuielile din e. Poate fi un profit sau o pierdere. Subvenții de e. = subvențiile primite pentru acoperirea diferențelor de preț și a pierderilor, precum și alte subvenții (ex. pentru finanțarea activității de cercetare) de care beneficiază o firmă din partea statului, a colectivităților publice sau altor firme. 3. Exploatație. 4. (TEHN.) Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural (e. minieră, forestieră etc.) sau a unui sistem tehnic (cale de comunicație, fabrică etc.). ♦ (Ind. Extr.) Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ E. de zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile, când procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv din ceva.