Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru esplica╚Ťiune

esplica╚Ťie sf vz explica╚Ťie
esplica╚Ťiune sf vz explica╚Ťie
esplic─âciune sf vz explica╚Ťie
esplic─â╚Ťiune sf vz explica╚Ťie
explica╚Ťie sf [At: IORGOVICI, O. 58/25 / V: (├«nv) ~iune, esp~, esplica╚Ťiune, (├«vr) ~c─âciune, esplic─â╚Ťiune, sp~, splica╚Ťiune, splic─âciune / Pl: ~ii, (├«vr) ~c─â╚Ťii / E: fr explication, lat explicatio, -onis] 1-4 Explicare (1-4). 5 (├Äe) A avea o ~ (cu cineva) A discuta (cu cineva) pentru a l─âmuri un lucim sau a ├«nl─âtura un conflict Si: a avea o explicare (5). 6-8 Explicare (6-8). 9 Cauz─â. 10 (├Äla) De ~ Explicativ (1). 11 (├Älv) A da (o) ~ sau a da ~ii A se explica (4). 12 (├Äe) A cere (cuiva) ~ii sau a cere (o) ~ (cuiva) A cere cuiva s─â-╚Öi l─âmureasc─â purtarea, atitudinea, cuvintele etc. 13 (Pex) Origine. 14 Predare a unei lec╚Ťii. 15 (├Ävr) Traducere ├«nso╚Ťit─â de comentarii, a unui autor str─âin.
explica╚Ťiune sf vz explica╚Ťie
explic─âciune sf vz explica╚Ťie
EXPLIC├ü╚ÜIE, explica╚Ťii, s. f. 1. L─âmurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ÔŚŐ Expr. A cere cuiva explica╚Ťii = a cere cuiva socoteal─â. A avea o explica╚Ťie cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se l─âmuri asupra unui lucru, pentru a ├«nl─âtura un conflict etc. ÔÖŽ Predare a unei lec╚Ťii, expunere a unei teme. 2. Cauz─â. ÔÇô Din fr. explication, lat. explicatio.
EXPLIC├ü╚ÜIE, explica╚Ťii, s. f. 1. L─âmurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ÔŚŐ Expr. A cere cuiva explica╚Ťii = a cere cuiva socoteal─â. A avea o explica╚Ťie cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se l─âmuri asupra unui lucru, pentru a ├«nl─âtura un conflict etc. ÔÖŽ Predare a unei lec╚Ťii, expunere a unei teme. 2. Cauz─â. ÔÇô Din fr. explication, lat. explicatio.
EXPLIC├ü╚ÜIE, explica╚Ťii, s. f. 1. L─âmurire, deslu╚Öire, clarificare a unei probleme, a unui fenomen etc. A dat explica╚Ťii suplimentare. Ôľş Privirile-i urm─âreau, atente, explica╚Ťiile date pe desen. MIHALE, O. 335. ÔŚŐ Expr. A cere explica╚Ťii (cuiva) = a cere (cuiva) s─â-╚Öi l─âmureasc─â purtarea, atitudinea, cuvintele; a-i cere socoteal─â. A avea o explica╚Ťie cu cineva = a face pe cineva s─â se explice; a se r─âfui cu cineva. 2. Cauz─â. E u╚Öor s─â g─âse╚Öti explica╚Ťia acestei purt─âri. 3. Predare a unei lec╚Ťii, expunere a unei teme. Mai cu sam─â explica╚Ťiile la istorie erau minunate. SADOVEANU, O. VII 321.
explic├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. explic├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. explic├í╚Ťiei; pl. explic├í╚Ťii, art. explic├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
explic├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. explic├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. explic├í╚Ťiei; pl. explic├í╚Ťii, art. explic├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
EXPLIC├ü╚ÜIE s. 1. v. l─âmurire. 2. v. demonstrare. 3. v. comentariu. 4. v. instruc╚Ťiuni. 5. v. justificare. 6. v. defini╚Ťie.
ESPLIC├ü╚ÜIE s.f. v. explica╚Ťie.
ESPLICA╚ÜI├ÜNE s.f. v. explica╚Ťie.
EXPLIC├ü╚ÜIE s.f. 1. Explicare; l─âmurire (a ceea ce este ne├«n╚Ťeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ÔŚŐ A cere explica╚Ťii (cuiva) = a cere (cuiva) socoteal─â; a avea o explica╚Ťie cu cineva = a discuta cu cineva ├«n vederea evit─ârii unui diferend. 2. Cauz─â. [Gen. -iei, var. esplica╚Ťie, esplica╚Ťiune, explica╚Ťiune s.f. / < fr. explication, lat. explicatio].
EXPLIC├ü╚ÜIE s. f. 1. explicare; l─âmurire (a ceea ce este ne├«n╚Ťeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ÔÖŽ a cere ─ęi (cuiva) = a cere socoteal─â; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva ├«n vederea evit─ârii unui diferent. 2. cauz─â. 3. opera╚Ťie prin care se dezv─âluie temeiul sau scopul unei ac╚Ťiuni, unui fenomen sau eveniment. ÔŚŐ rezultatul acestei opera╚Ťii; propozi╚Ťiile, expresiile prin care se realizeaz─â. (< fr. explication, lat. explicatio)
EXPLIC├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A EXPLICA. 2) L─âmurire a ceea ce este ne├«n╚Ťeles; clarificare a unei chestiuni. ÔŚŐ A cere ~i (cuiva) a cere (cuiva) socoteal─â. 3) Cauz─â, motiv al unei ac╚Ťiuni sau ├«nt├ómpl─âri. [G.-D. explica╚Ťiei; Sil. ex-pli-ca-╚Ťi-e] /<fr. explication, lat. explicatio, ~onis
explica╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a explica; 2. desvoltare destinat─â a face s─â ├«n╚Ťeleag─â; 3. justificare: sunt mul╚Ťumit cu aceste explica╚Ťiuni; 4. traducere oral─â a unui autor str─âin.
*explica╚Ťi├║ne f. (lat. explic├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a explica. Dezvoltare p. a l─âmuri un ├«n╚Ťeles obscur. Justificare, ar─âtare de motive: a avea o explica╚Ťiune cu cineva. Traducere pe larg. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
EXPLICA╚ÜIE s. 1. clarificare, deslu╚Öire, dezlegare, elucidare, explicare, l─âmurire, limpezire, precizare, rezolvare, solu╚Ťie, solu╚Ťionare, (├«nv.) pliroforie, r─âspicare, (fig.) cheie, desc├«lcire. (~ unei probleme ├«ncurcate.) 2. demonstrare, explicare. (~ unei teoreme.) 3. comentariu, glos─â, not─â. (~ la un text.) 4. indica╚Ťie, instruc╚Ťiuni (pl.), ├«ndrumare, l─âmurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 5. explicare, justificare, motivare. (Exist─â vreo ~ a gestului s─âu?)
EXPLIC├ü╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. 1. Expunere, descriere am─ânun╚Ťit─â sau interpretare ├«n vederea ├«n╚Ťelegerii unor chestiuni, unor probleme; l─âmurire, clarificare a ceva dificil. ÔÖŽ A avea o explica╚Ťie cu cineva = a discuta cu cineva ├«n vederea evit─ârii unui diferend. 2. Cauz─â. 3. Dezv─âluirea cauzei, temeiului, legit─â╚Ťii, scopului unei ac╚Ťiuni, unui eveniment, fenomen. ÔÖŽ Determinarea cauzei unui fenomen, justificarea prin scop a unei decizii sau ac╚Ťiuni justificarea faptelor prin legi. 4. (LOG.) Dezvoltarea a ceea ce este implicat ├«n premise sau deducerea din premise date. 5. Rezultatul actului explicativ, expresiile, propozi╚Ťiile prin care se realizeaz─â. E. reprezint─â func╚Ťia esen╚Ťial─â, finalitatea ╚Öi ra╚Ťiunea oric─ârei ipoteze sau teorii.

Esplica╚Ťiune dex online | sinonim

Esplica╚Ťiune definitie

Intrare: explica╚Ťie
explica╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
explica╚Ťiune
esplica╚Ťie
esplica╚Ťiune
esplic─âciune
esplic─â╚Ťiune
explic─âciune