esperantist, ~ă [At: GRAUR, I. L. 275 / Pl: ~iști, ~e / E: fr espérantiste] 1-2 smf, a (Persoană) care susține utilizarea limbii esperanto. 3-4 smf, a (Persoană) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. 5 a Care este specific limbii esperanto. 6 a Care se referă la limba esperanto. 7 a Care aparține limbii esperanto. 8 a Care provine din limba esperanto.

ESPERANTÍST, -Ă, esperantiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. – Din fr. espérantiste.

ESPERANTÍST, -Ă, esperantiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. – Din fr. espérantiste.

esperantíst adj. m., s. m., pl. esperantíști; adj. f., s. f. esperantístă, pl. esperantíste

esperantíst adj. m., s. m., pl. esperantíști; f. sg. esperantístă, pl. esperantíste

ESPERANTÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. [< fr. espérantiste].

ESPERANTÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. (< fr. espérantiste)

esperantíst, -ă s.m.f (lingv.) ◊ „Esperantiștii, adică susținătorii limbii universale esperanto, nu-și pierd nicidecum speranța și la un recent congres internațional desfășurat în Canada [...] au emis ideea că limba esperanto se îndreaptă spre «maturitate».” Săpt. 14 IX 84 p. 2 (din fr. espérantiste; DEX)

ESPERANTÍST s. m. (< fr. espérantiste): adept al limbii internaționale esperanto.