espedui v vz expedui

expedui [At: LM / V: (înv) esp~, sp~ / P: ~du-i / Pzi: ~esc / E: fr expédier, lat expedire] (Înv) 1 vi A face o expediție (4). 2-4 vt A expedia (1-3).

EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A expedia. Cancelaria lua scrisorile și pachetele noastre de le expeduia. GHICA, S. XXI. ◊ Refl. pas. Păstrăvii... astfel împachetați se expeduiesc la locurile cele mai departe. I. IONESCU, M. 66.

EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mânui).

expeduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expeduiésc, 3 sg. expeduiéște; conj. prez. 3 sg. și pl. expeduiáscă