esocicultúră s. f., g.-d. art. esocicultúrii

ESOCICULTÚRĂ s. f. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea științifică a știucii. (< fr. ésociculture)

ESOCI- „știucă”. ◊ L. esox, ocis „știucă” > fr. ésoci- > rom. esoci-. □ ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea știucii; ~forme (v. -form), s. f. pl., ordin de pești teleosteeni fizostomi, cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți și cicloizi, avînd ca tip reprezentativ știuca.