esercitat, ~ă a vz exercitat

exercitat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: exercita] 1-4 Exercitare (1, 3-5).

exercitat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ese~, eze~ / P: eg-zer~ / Pl: ~ați, ~e / E: exercita] 1 (Înv) Care a dobândit îndemânare într-un anumit domeniu cu ajutorul exercițiilor Si: exersat, format. 2 (D. o funcție, o profesie etc.) Practicat2. 3 Care acționează în mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva). 4 (D. un drept, un privilegiu, un sentiment) Valorificat2. 5 (Îvr; d. militari) Instruit2. 6 (D. o acțiune) Realizat2.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

exercitá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exércit, 3 sg. și pl. exércítă

EXERCITÁ vb. v. profesa.

EXERCITÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini, a practica (o funcție, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acțiune, în mișcare, a face simțit (o influență, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exércit (acc. și exercít), -tez. / < lat. exercitare].

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii, profesii, specialități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influență, drepturi) A face să aibă efect. /<lat. exercitare