esențialitate definitie

8 definiții pentru esențialitate

esențialitate sf [At: LM / P: ~ți-a~ / Pl: ~tăți / E: esențial + -itate] (Liv) 1 Parte esențială (8). 2 Caracter esențial (8).
ESENȚIALITÁTE s. f. (Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. essentialité.
ESENȚIALITÁTE s. f. (Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. essentialité.
esențialitáte s. f., g.-d. art. esențialității
ESENȚIALITÁTE s. (rar) substanțialitate. (~ unui fenomen.)
ESENȚIALITÁTE s.f. (Rar) Parte esențială, caracter esențial. [Pron. -ți-a-. / cf. it. essenzialità].
ESENȚIALITÁTE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ◊ caracter esențial. (< fr. essentialité)
ESENȚIALITATE s. (rar) substanțialitate. (~ unui fenomen.)

esențialitate dex

Intrare: esențialitate
esențialitate substantiv feminin