Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru esen╚Ťial

esencial, ~─â a vz esen╚Ťial
esen╚Ťial, ~─â [At: IORGOVICI, O. 70/2 / V: (├«nv) ~ncial, esin~ / P: ~╚Ťi-al / Pl: ~i, ~e / E: fr essentiel, it essinziale, lat essentialis] 1 a Care exist─â ├«n mod absolut. 2 a Care constituie natura intim─â a lucrurilor. 3 a (Med; ├«s) Maladie ~─â Maladie care nu are o cauz─â aparent─â, exterioar─â ╚Öi care nu decurge dintr-o stare maladiv─â definitiv─â. 4 a Care apar╚Ťine esen╚Ťei (3) Si: caracteristic, constructiv, intrinsec. 5 a Care se refer─â la esen╚Ť─â (3) Si: caracteristic, constituitiv, intrinsec. 6 a Care este specific esen╚Ťei (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 7 a Care provine de la esen╚Ť─â (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 8 a (├Äoc inutil) Care este absolut necesar Si: indispensabil, obligatoriu, inevitabil, imperios, vital. 9 a (Chm; ├«nv; ├«s) Ulei ~ Esen╚Ť─â (8). 10 (Blg; ├«s) Acizi (sau aminoacizi) (gra╚Öi) ~i Acizi gra╚Öi nesatura╚Ťi care stimuleaz─â cre╚Öterea anumitor celule ale organismelor. 11 a (Blg; ├«s) Caractere ~e Caractere care exprim─â particularit─â╚Ťile cele mai importante ale unei specii, ale unui gen etc. 12 a (Glg; ├«s) Minerale ~e Minerale necesare la constituirea rocilor. 13 a Care constituie partea cea mai important─â a naturii lucrurilor Si: capital, fundamental, principal. 14 av ├Än esen╚Ť─â. 15 sns (De obicei articulat) Ceea ce constitue punctul cel mai important. 16-19 sns Ceea ce se refer─â la esen╚Ť─â (1-4). corectat─â
esin╚Ťial, ~─â a vz esen╚Ťial
ESEN╚ÜI├üL, -─é, esen╚Ťiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai important─â a unei probleme sau a unui lucru; care ╚Ťine de esen╚Ť─â (1), privitor la esen╚Ť─â; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -╚Ťi-al] ÔÇô Din fr. essentiel, lat. essentialis.
ESEN╚ÜI├üL, -─é, esen╚Ťiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai important─â a unei probleme sau a unui lucru; care ╚Ťine de esen╚Ť─â (1), privitor la esen╚Ť─â; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -╚Ťi-al] ÔÇô Din fr. essentiel, lat. essentialis.
ESEN╚ÜI├üL, -─é, esen╚Ťiali, -e, adj. Care constituie sau prive╚Öte esen╚Ťa unui lucru, care constituie partea cea mai important─â a unei probleme sau a unui lucru; fundamental, de prim ordin. Cu tot av├«ntul imagina╚Ťiei, stilul [din ┬źLuceaf─ârul┬╗] e tot simplu, alc─âtuit din p─âr╚Ťile esen╚Ťiale ╚Öi principale ale vorbirii. IBR─éILEANU, S. 131. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-al.
esen╚Ťi├íl (-╚Ťi-al) adj. m., pl. esen╚Ťi├íli; f. esen╚Ťi├íl─â, pl. esen╚Ťi├íle
esen╚Ťi├íl adj. m. (sil. -╚Ťi-al), pl. esen╚Ťi├íli; f. sg. esen╚Ťi├íl─â, pl. esen╚Ťi├íle
ESEN╚ÜI├üL adj. 1. ad├ónc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hot─âr├ótor, important, ├«nsemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substan╚Ťial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. v. elementar.
Esen╚Ťial Ôëá neesen╚Ťial, secundar
ESEN╚ÜI├üL, -─é adj. Care apar╚Ťine esen╚Ťei unui lucru; fundamental, primordial. [Pron. -╚Ťi-al. / cf. it. essenziale, fr. essentiel, lat. essentialis].
ESEN╚ÜI├üL, -─é adj. care ╚Ťine de esen╚Ťa unui lucru, referitor la esen╚Ť─â: fundamental, principal. (< fr. essentiel, lat. essentialis)
ESEN╚ÜI├üL ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de esen╚Ť─â; care constituie esen╚Ťa unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. 2) Care este de prim─â importan╚Ť─â; foarte important; principial; substan╚Ťial; primordial; cardinal; fundamental. [Sil. -╚Ťi-al] /<fr. essentiel, lat. essentialis
esen╚Ťial a. 1. ce ╚Ťine de esen╚Ť─â; 2. indispensabil: calitate esen╚Ťial─â. ÔĽĹ n. lucru principal: uita╚Ťi esen╚Ťialul. ÔĽĹ adv. 1. prin esen╚Ť─â; 2. neap─ârat; 3. ├«ntrÔÇÖun grad foarte ├«nalt.
*esen╚Ťi├íl, -─â adj. (lat. essentialis). Care e de esen╚Ťa unu─ş lucru: ra╚Ťiunea e esen╚Ťial─â omulu─ş. Necesar, principal: condi╚Ťiune esen╚Ťial─â. S. n. Punctu capital: esen╚Ťialu e s─â fi─ş onest. Adv. Pin esen╚Ť─â, esen╚Ťialmente.
ESEN╚ÜIAL adj. ad├«nc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hot─âr├«tor, important, ├«nsemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substan╚Ťial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)
esen╚Ťial, constituent Ôł╝, (engl.= essential component), (petogr.), 1. despre un component al rocilor ├«nt├ólnit ├«n propor╚Ťii ridicate ╚Öi a c─ârui prezen╚Ť─â este obligatorie pentru o anumit─â specie petrografic─â; min. e. definesc tipul petrografic respectiv ╚Öi se formeaz─â ├«n timpul unui proces petrogenetic major. De ex. cuar╚Ťul ╚Öi/sau feldspa╚Ťii ├«n granite, micele ├«n mica╚Öisturi, calcitul ├«n calcare etc.; 2. ├«n cazul piroclastitelor, despre componen╚Ťii deriva╚Ťi din lave ├«n curs de erup╚Ťie (Carozzi, l960). Sin. constituent principal.

Esen╚Ťial dex online | sinonim

Esen╚Ťial definitie

Intrare: esen╚Ťial
esen╚Ťial adjectiv
  • silabisire: -╚Ťi-al
esencial
esin╚Ťial