esențar definitie

5 definiții pentru esențar

esențar sn [At: LL X, 240 / Pl: ~e / E: esență + -ar] Vas special folosit pentru prepararea esenței.
esențár s. n., pl. esențáre
ESENȚÁR s.n. Vas special pentru prepararea esenței (de ceai etc.) [Cf. it. essenziero].
ESENȚÁR s. n. recipient pentru prepararea esenței (de ceai etc.). (după it. essenziero)
esențár s. n. Recipient pentru prepararea esenței (de ceai etc.) ◊ „N-a fost îndeplinit cum trebuie nici angajamentul de a reproduce o serie de sortimente noi cum ar fi: strecurători de legume, esențare, omletiere.” Sc. 25 XI 62 p. 2 (din esență + -ar; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 240; DN3)

esențar dex

Intrare: esențar
esențar substantiv neutru