escroca vt [At: BARCIANU / V: exc~ / Pzi: ~chez / E: fr escroquer] A obține prin înșelătorie un profit material Si: a înșela, a pungăși.

excroca v vz escroca

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobîndi prin șiretlic și fraudă bunuri care aparțin altcuiva; a înșela, a pungași.

escrocá (a ~) vb., ind. prez. 3 escrocheáză

escrocá vb., ind. prez. 1 sg. escrochéz, 3 sg. și pl. escrocheáză

ESCROCÁ vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)

ESCROCÁ vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].

ESCROCÁ vb. tr. a săvârși o escrocherie, a înșela. (< fr. escroquer)

A ESCROCÁ ~chéz tranz. A înșela printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere frauduloase. /<fr. escroquer

escrocà v. a stoarce viclenește.

*escrochéz, a -ocá v. tr. (fr. escroquer, d. it. scroccare). Fur înșelînd.

ESCROCA vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)