escortare definitie

2 intrări

20 definiții pentru escortare

escorta vt [At: NEGULICI, 356 / V: exc~, (îvr) scorta / E: fr escorter] 1 (C. i. înalți demnitari) A însoți, în timpul unei deplasări, în semn de respect și pentru a asigura securitatea. 2 (C. i. deținuți) A însoți, în timpul unei deplasări, pentru a împiedica evadarea. 3 (Pex; înv; c. i. mai ales femei) A întovărăși (și a avea grijă ca partenerul să se simtă bine). 4 (D. nave militare, c. i. nave de transport sau de pasageri) A însoți, în timp de război, nave de transport sau de pasageri pentru a le proteja. 5 (D. avioane de vânătoare) A însoți (în timp de război) avioane de bombardament, de transport, de pasageri sau nave comerciale pentru a le proteja.
escortare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: escorta] 1 Însoțire a înalților demnitari în timpul unei deplasări, în semn de respect și pentru a-i proteja Si: escortat1 (1). 2 Însoțire a deținuților în timpul unei deplasări, pentru a le împiedica evadarea Si: escortat1 (2). 3 (Pex) Întovărășire Cf escorta (3). 4 Însoțire de către avioanele de vânătoare în timp de război, a avioanelor de bombardament, de transport, de pasageri sau nave comerciale pentru a le proteja Si: escortat1 (4).
excorta v vz escorta
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
ESCORTÁRE, escortări, s. f. Acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire. – V. escorta.
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
ESCORTÁRE, escortări, s. f. Acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire. – V. escorta.
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. A însoți un deținut, pentru a-l împiedica să evadeze. Al doilea convoi de prizonieri de la Plevna – escortat de trei companii din regimentul al treisprezecelea de dorobanți și de două escadroane de călărași – porni la 2 decemvrie spre țară. SADOVEANU, O. VI 123. ♦ A însoți o persoană care deține un post înalt, pentru a o păzi. ♦ (Despre nave și avioane militare) A însoți (în timp de război) vapoare de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).
escortá (a ~) vb., ind. prez. 3 escorteáză
escortáre s. f., g.-d. art. escortắrii; pl. escortắri
escortá vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, 3 sg. și pl. escorteáză
escortáre s. f., g.-d. art. escortării; pl. escortări
ESCORTÁ vb. a însoți. (A ~ un deținut.)
ESCORTÁ vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].
ESCORTÁRE s.f. Acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire. [< escorta].
ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoți, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoți, a întovărăși. (< fr. escorter)
A ESCORTÁ ~éz tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoți. 2) (deținuți) A ține sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter
escortà v. a însoți spre a protege sau a supraveghea.
*escortéz v. tr. (fr. escorter). Întovărășesc pentru apărare saŭ supraveghere.
ESCORTA vb. a însoți. (A ~ un deținut.)

escortare dex

Intrare: escorta
escorta verb grupa I conjugarea a II-a
excorta
Intrare: escortare
escortare substantiv feminin