Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru esclamat

eschiama v vz exclama
esclama v vz exclama
exclama vt [At: BARASCH, M. II, 120/20 / V: (înv) esc~, (nob) scla~ / P: excla~ / Pzi: exclam / E: fr exclamer, lat exclamare] A rosti cuvintele cu ton ridicat (și prelungit) ca urmare a unei stări afective puternice Si: a striga.
EXCLAM├ü, excl├ím, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (╚Öi prelungit), ca urmare a unei st─âri afective puternice; a striga. ÔÇô Din fr. exclamer, lat. exclamare.
EXCLAM├ü, excl├ím, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (╚Öi prelungit), ca urmare a unei st─âri afective puternice; a striga. ÔÇô Din fr. exclamer, lat. exclamare.
EXCLAM├ü, excl├ím, vb. I. Tranz. (Complementul este de obicei o interjec╚Ťie sau o fraz─â scurt─â) A rosti cu ton ridicat, ca urmare a unei st─âri afective puternice. ┬źCe mai c─âp─â╚Ť├«n─â!... ╚śi ├«n─âuntru nici pic de creier!...┬╗ a exclamat lighioaia cea ╚Öireat─â. I. BOTEZ, ╚śC. 43. S─â facem ceva la iu╚Ťeal─â, exclam─â un sublocotenent. BR─éESCU, V. A. 12.
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám, 3 sg. și pl. exclámă
EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.)
ESCLAMÁ vb. I. v. exclama.
EXCLAM├ü vb. I. tr. A scoate o exclama╚Ťie; a striga. [P.i. excl├ím, 3,6 -m─â, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare].
EXCLAM├ü vb. tr. a scoate o exclama╚Ťie; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare)
A EXCLAM├ü excl├ím tranz. (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu o intona╚Ťie deosebit─â. /<fr. exclamer, lat. exclamare
exclam├á v. a scoate exclama╚Ťiuni.
*excl├ím, a -├í v. intr. (lat. ex-cl├ímo, -├íre. V. chem). Strig, scot strig─âte, exclama╚Ťiun─ş: va─ş! exclam─â el. V. tr. A exclama o vorb─â.
EXCLAMA vb. a striga.

Esclamat dex online | sinonim

Esclamat definitie

Intrare: esclamat
esclamat participiu
Intrare: exclama
exclama verb grupa I conjugarea I
eschiama
esclama verb grupa I conjugarea I