eschiva [At: TIMPUL (1856), nr. 3, 32 /10 / Pzi: ~vez / E: fr esquiver] 1 vt A evita (o situație dificilă). 2 vr A se sustrage de la îndeplinirea unor obligații. 3 vr A se retrage de undeva fară a fi observat. 4 vt (C. i. o lovitură a adversarului) A evita printr-o mișcare sau o deplasare ușoară și rapidă a corpului.

eschivare sf [At: T. POPOVICI, S. 409 / Pl: ~vări / E: eschiva] 1 Evitare a unei dificultăți Si: eschivat1 (1). 2 Sustragere de la îndeplinirea unei obligații Si: eschivat1 (2). 3 Retragere pe furiș Si: eschivat1 (3). 4 Evitare a unei lovituri a adversarului printr-o eschivă Si: eschivat1 (4).

ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.

ESCHIVÁRE, eschivări, s. f. Acțiunea de a se eschiva și rezultatul ei. – V. eschiva.

ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.

ESCHIVÁRE, eschivări, s. f. Acțiunea de a se eschiva și rezultatul ei. – V. eschiva.

ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unui lucru; a se feri. Maria șovăi puțin în prag și se eschivă să ia brațul lui Paul. CAMIL PETRESCU, N. 152. ♦ A se retrage pe furiș, fără a fi observat. Toți se eschivară din jurul său. C. PETRESCU, Î. II 134.

!eschivá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se eschiveáză

eschiváre s. f., g.-d. art. eschivắrii; pl. eschivắri

eschivá vb., ind. prez. 1 sg. eschivéz, 3 sg. și pl. eschiveáză

eschiváre s. f., g.-d. art. eschivării; pl. eschivări

ESCHIVÁ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.

ESCHIVÁRE s. v. sustragere.

ESCHIVÁ vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stângaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitând să fie observat. [< fr. esquiver].

ESCHIVÁRE s.f. Acțiunea de a se eschiva și rezultatul ei. [< eschiva].

ESCHIVÁ vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver)

A SE ESCHIVÁ mă ~éz intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiș. /<fr. esquiver

ESCHIVA vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. a fugi, a scăpa, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...)

ESCHIVARE s. sustragere, (înv.) șovăială. (~ de la obligații.)