Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru eschivare

eschiva [At: TIMPUL (1856), nr. 3, 32 /10 / Pzi: ~vez / E: fr esquiver] 1 vt A evita (o situa╚Ťie dificil─â). 2 vr A se sustrage de la ├«ndeplinirea unor obliga╚Ťii. 3 vr A se retrage de undeva far─â a fi observat. 4 vt (C. i. o lovitur─â a adversarului) A evita printr-o mi╚Öcare sau o deplasare u╚Öoar─â ╚Öi rapid─â a corpului.
eschivare sf [At: T. POPOVICI, S. 409 / Pl: ~v─âri / E: eschiva] 1 Evitare a unei dificult─â╚Ťi Si: eschivat1 (1). 2 Sustragere de la ├«ndeplinirea unei obliga╚Ťii Si: eschivat1 (2). 3 Retragere pe furi╚Ö Si: eschivat1 (3). 4 Evitare a unei lovituri a adversarului printr-o eschiv─â Si: eschivat1 (4).
ESCHIV├ü, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la ├«ndeplinirea unei obliga╚Ťii; a se da ├«n l─âturi, a se feri. ÔÖŽ A se retrage pe furi╚Ö. ÔÇô Din fr. esquiver.
ESCHIV├üRE, eschiv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se eschiva ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. eschiva.
ESCHIV├ü, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la ├«ndeplinirea unei obliga╚Ťii; a se da ├«n l─âturi, a se feri. ÔÖŽ A se retrage pe furi╚Ö. ÔÇô Din fr. esquiver.
ESCHIV├üRE, eschiv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se eschiva ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. eschiva.
ESCHIV├ü, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la ├«ndeplinirea unui lucru; a se feri. Maria ╚Öov─âi pu╚Ťin ├«n prag ╚Öi se eschiv─â s─â ia bra╚Ťul lui Paul. CAMIL PETRESCU, N. 152. ÔÖŽ A se retrage pe furi╚Ö, f─âr─â a fi observat. To╚Ťi se eschivar─â din jurul s─âu. C. PETRESCU, ├Ä. II 134.
!eschivá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se eschiveáză
eschiváre s. f., g.-d. art. eschivắrii; pl. eschivắri
eschiv├í vb., ind. prez. 1 sg. eschiv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. eschive├íz─â
eschiváre s. f., g.-d. art. eschivării; pl. eschivări
ESCHIVÁ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.
ESCHIVÁRE s. v. sustragere.
ESCHIV├ü vb. I. refl. A se sustrage, a se da ├«n l─âturi (st├óngaci) de la ceva. ÔÖŽ A se retrage pe furi╚Ö, evit├ónd s─â fie observat. [< fr. esquiver].
ESCHIV├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a se eschiva ╚Öi rezultatul ei. [< eschiva].
ESCHIV├ü vb. I. refl. a se sustrage de la ├«ndeplinirea unei obliga╚Ťii, a se da ├«n l─âturi, a se feri. ÔŚŐ a se retrage pe furi╚Ö. II. tr. (sport) a evita o lovitur─â. (< fr. esquiver)
A SE ESCHIV├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A ocoli ├«ndeplinirea unei obliga╚Ťii, recurg├ónd la viclenie; a se sustrage. ~ de la munc─â. 2) A se retrage pe furi╚Ö. /<fr. esquiver
ESCHIVA vb. 1. a (se) feri, a para, (├«nv. ╚Öi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. a fugi, a sc─âpa, a se sustrage, (rar) a se strecura, (fran╚Ťuzism) a se refuza, (├«nv. ╚Öi reg.) a ╚Öov─âi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...)
ESCHIVARE s. sustragere, (├«nv.) ╚Öov─âial─â. (~ de la obliga╚Ťii.)

Eschivare dex online | sinonim

Eschivare definitie

Intrare: eschiva
eschiva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: eschivare
eschivare substantiv feminin