eschiva definitie

2 intrări

19 definiții pentru eschiva

eschiva [At: TIMPUL (1856), nr. 3, 32 /10 / Pzi: ~vez / E: fr esquiver] 1 vt A evita (o situație dificilă). 2 vr A se sustrage de la îndeplinirea unor obligații. 3 vr A se retrage de undeva fară a fi observat. 4 vt (C. i. o lovitură a adversarului) A evita printr-o mișcare sau o deplasare ușoară și rapidă a corpului.
eschi sf [At: IORDAN, L. R. A. 498 / Pl: ~ve / E: fr esquive] (Spt) Procedeu folosit în box, pentru a evita o lovitură a adversarului Cf eschiva (4).
ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.
ESCHÍVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.
ESCHÍVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unui lucru; a se feri. Maria șovăi puțin în prag și se eschivă să ia brațul lui Paul. CAMIL PETRESCU, N. 152. ♦ A se retrage pe furiș, fără a fi observat. Toți se eschivară din jurul său. C. PETRESCU, Î. II 134.
!eschivá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se eschiveáză
eschívă s. f., g.-d. art. eschívei; pl. eschíve
eschivá vb., ind. prez. 1 sg. eschivéz, 3 sg. și pl. eschiveáză
eschívă s. f., g.-d. art. eschívei; pl. eschíve
ESCHIVÁ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.
ESCHIVÁ vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stângaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitând să fie observat. [< fr. esquiver].
ESCHÍVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcând diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].
ESCHIVÁ vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver)
ESCHÍVĂ s. f. eschivare. ◊ (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc. (< fr. esquive)
A SE ESCHIVÁ mă ~éz intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiș. /<fr. esquiver
ESCHIVA vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. a fugi, a scăpa, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...)
eschívă s. f. Eschivare ◊ „Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...]” R.l. 3031 V 92 p. 7 (cf. fr. esquive)

eschiva dex

Intrare: eschivă
eschivă substantiv feminin
Intrare: eschiva
eschiva verb grupa I conjugarea a II-a