eschiuzarlâc sn vz ischiuzarlâc

ischiuzarlấc s.n. (înv.) dibăcie, iscusință, șiretenie, șiretlic.

ischiuzarlâc n. șiretlic (FIL.). [Turc.].

is- și ișchĭuzarlî́c n., pl. urĭ (turc. išgüzarlyk). Vechĭ. Istețime, pricepere, dibăcie, șiretenie, pișicherlîc. – Și ĭus- și ĭuș-. – Rar și ischĭuzarlíe.