Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru escep╚Ťiune

ecc├ęp╚Ťie sf vz excep╚Ťie
ec├ęp╚Ťie sf vz excep╚Ťie
ec╚Ť├ęp╚Ťie sf vz excep╚Ťie
escepsie sf vz excep╚Ťie
escepsiune sf vz excep╚Ťie
escep╚Ťie sf vz excep╚Ťie
escep╚Ťiune sf vz excep╚Ťie
esep╚Ťie sf vz excep╚Ťie
excepciune sf vz excep╚Ťie
excep╚Ťie sf [At: R├ÄND. JUD. 7/19 / V: (├«nv) esc~, escep╚Ťiune, ~iune, ex╚Ťe~, exe~, (├«vr) eccep~, eccep╚Ťiune, ec╚Ťe~, ece~, ~pciune, exepsie, escepsie, escepsiune, esep- / P: ex-cep~ / Pl: ~ii / E: fr exception, lat exceptio, -onis] 1 (Jur) Mijloc de ap─ârare ├«ntr-un litigiu, tinz├ónd la am├ónarea solu╚Ťion─ârii acestuia sau la ├«nl─âturarea preten╚Ťiilor reclamantului, f─âr─â examinarea litigiului Si: (rar) incident. 2 Abatere de la o norm─â, de la o lege etc. Si: derogare, restric╚Ťie. 3 Ceea ce nu se conformeaz─â unei reguli generale. 4 Abatere ├«ng─âduit─â de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 5 (├Äla) De ~ Excep╚Ťional (6). 6 (├Älav) F─âr─â ~ F─âr─â deosebire sau omisiune. 7 (├Älav) Prin ~ ├Än mod neobi╚Önuit sau neprev─âzut. 8 (├Älp) Cu ~ia (├Än) afar─â de... 9 (├Äe) A face (o) ~ A se abate de la o regul─â general─â (├«n favoarea sau defavoarea cuiva). 10 (D. persoane; ├«e) A fi o ~ A se deosebi, prin calit─â╚Ťi superioare, de ceilal╚Ťi. corectat─â
excep╚Ťiune sf vz excep╚Ťie
exepsie sf vz excep╚Ťie
exep╚Ťie sf vz excep╚Ťie
ex╚Ťep╚Ťie sf vz excep╚Ťie
EXC├ëP╚ÜIE, excep╚Ťii, s. f. 1. Abatere de la regula general─â; ceea ce nu se supune normei generale. ÔŚŐ Expr. Cu excep╚Ťia... = afar─â de... F─âr─â excep╚Ťie = f─âr─â deosebire. 2. Abatere ├«ng─âduit─â de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de ap─ârare ├«ntr-un litigiu, tinz├ónd fie la am├ónarea solu╚Ťion─ârii acestuia, fie la ├«nl─âturarea preten╚Ťiilor reclamantului, f─âr─â a se intra ├«n examinarea litigiului. ÔÇô Din fr. exception, lat. exceptio.
EXC├ëP╚ÜIE, excep╚Ťii, s. f. 1. Abatere de la regula general─â; ceea ce nu se supune normei generale. ÔŚŐ Expr. Cu excep╚Ťia... = afar─â de... F─âr─â excep╚Ťie = f─âr─â deosebire. 2. Abatere ├«ng─âduit─â de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de ap─ârare ├«ntr-un litigiu, tinz├ónd fie la am├ónarea solu╚Ťion─ârii acestuia, fie la ├«nl─âturarea preten╚Ťiilor reclamantului, f─âr─â a se intra ├«n examinarea litigiului. ÔÇô Din fr. exception, lat. exceptio.
ESC├ëP╚ÜIE s. f. v. excep╚Ťie.
EXC├ëP╚ÜIE, excep╚Ťii, s. f. Abatere de la regula general─â, ceea ce nu se supune normei generale. Limbile cu regule ╚Öi excep╚Ťii. RUSSO, S. 69. Excep╚Ťia confirm─â regula. ÔŚŐ Expr. Cu excep╚Ťia = afar─â de. ├Äi pl─âceau toate materiile, cu excep╚Ťia matematicii. F─âr─â excep╚Ťie = f─âr─â deosebire. S─â porneasc─â to╚Ťi, f─âr─â excep╚Ťie. BOLINTINEANU, O. 263. A face excep╚Ťie = a) a se deosebi, a se abate de la regula general─â. Nu fac excep╚Ťie de la regul─â; b) a proceda altfel dec├«t de obicei. Fac excep╚Ťie pentru tine. ÔÇô Variant─â: esc├ęp╚Ťie (NEGRUZZI, S. I 348) s. f.
exc├ęp╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. exc├ęp╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. exc├ęp╚Ťiei; pl. exc├ęp╚Ťii, art. exc├ęp╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
exc├ęp╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. exc├ęp╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. exc├ęp╚Ťiei; pl. exc├ęp╚Ťii, art. exc├ęp╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
EXCÉPȚIE s. 1. abatere. (O ~ de la regulă.) 2. (JUR.) incident. (A ridica o ~.)
ESCEP╚ÜI├ÜNE s.f. v. excep╚Ťie.
EXC├ëP╚ÜIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformeaz─â unei reguli generale; abatere de la o norm─â (general─â); ceea ce nu este obi╚Önuit, normal. ÔŚŐ Cu excep╚Ťia = afar─â de...; f─âr─â excep╚Ťie = f─âr─â deosebire. 2. Mijloc de ap─ârare ├«n justi╚Ťie care tinde s─â schimbe solu╚Ťionarea cazului sau s─â atace forma de judecat─â. [Gen. -iei, var. escep╚Ťiune, excep╚Ťiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
EXCEP╚ÜI├ÜNE s.f. v. excep╚Ťie.
EXC├ëP╚ÜIE s. f. 1. ceea ce nu se conformeaz─â unei reguli generale; abatere de la o norm─â (general─â); o complement circumstan╚Ťial de ~ = complement care desemneaz─â obiectul sau faptul ce exprim─â o excep╚Ťie ├«n raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propozi╚Ťie de ~ = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care corespunde complementului circumstan╚Ťial de excep╚Ťie; cu ─â = afar─â de...; f─âr─â ~ = f─âr─â deosebire; de ~ = excep╚Ťional. 2. mijloc de ap─ârare ├«n justi╚Ťie care tinde s─â schimbe solu╚Ťionarea cazului sau s─â atace forma de judecat─â. (< fr. exception, lat. exceptio)
EXC├ëP╚ÜIE ~i f. 1) Abatere de la normele generale. ÔŚŐ Cu ~a (cuiva sau a ceva) ├«n afar─â de (cineva sau ceva); except├ónd. F─âr─â ~ f─âr─â deosebire. De ~ care constituie o excep╚Ťie; excep╚Ťional. 2) jur. Mijloc de ap─ârare f─âr─â a examina cauza sau f─âr─â a o trimite spre examinare altui organ. [G.-D. excep╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. exception, lat. exceptio, ~onis
excep╚Ťi(un)e f. ceeace nu urmeaz─â regula.
*excep╚Ťi├║ne f. (lat. ex-c├ęptio, -├│nis. V. ac-cep╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a excepta, de a scoate din regul─â. Lucru exceptat: excep╚Ťiunile confirm─â regula. Jur. Mijloc de ap─ârare care tinde or─ş s─â am├«ne solu╚Ťiunea procesulu─ş, or─ş s─â critice forma. F─âr─â excep╚Ťiune, f─âr─â deosebire, f─âr─â distinc╚Ťiune: moartea ├«─ş ─şa pe to╚Ť─ş f─âr─â excep╚Ťiune. Cu mic─ş excep╚Ťiun─ş, cu oare-care deosebir─ş. ÔÇô ╚śi -├ęp╚Ťie.
EXCEPȚIE s. 1. abatere. (Există cîteva ~ de la regulă.) 2. (JUR.) incident. (A ridica o ~.)
exc├ęp╚Ťie s. f. ├«n constr., devenit─â cli╚Öeu, de excep╚Ťie Excep╚Ťional ÔŚŐ ÔÇ×Minimalizat, uneori ignorat de-a binelea, fiindu-i mereu preferate voci ┬źde excep╚Ťie┬╗ (oribil─â expresie!), care ├«ns─â, iar─â╚Öi mereu, uit─â s─â confirme opinia critic─â, poetul acesta se afl─â [...] ├«n primele r├ónduri ale poeziei rom├óne╚Öti de azi.ÔÇŁ Cont. 20 VII 79 p. 10. ÔŚŐ ÔÇ×Nu mi se pare astfel deloc hazardat─â ├«ncercarea de a ap─âra ╚Öi unele din pie╚Ťele nobile, ╚Öi unele din patrulaterele de excep╚Ťie ale Capitalei noastre [...]ÔÇŁ I.B. 2 VIII 79 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Festivalul care se desf─â╚Öoar─â la Bucure╚Öti este o manifestare cultural─â de excep╚Ťie.ÔÇŁ R.lit. 43/95 p. 13 (cf. fr. dÔÇÖexception)
NULLA REGULA SINE EXCEPTIONE (lat.) nici o regul─â f─âr─â excep╚Ťie ÔÇô Ini╚Ťial adagiu din dreptul roman. Ast─âzi, aceste cuvinte au un sens mai general: realitatea este prea bogat─â ╚Öi contradictorie pentru ca s─â poat─â fi supus─â unor catalog─âri sau ├«ncadrat─â ├«n formule rigide.
THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu exist─â secrete cu excep╚Ťia celor care se p─âstreaz─â singure ÔÇô G.B. Shaw, ÔÇ×Back to MethuselahÔÇŁ, 908.
EXC├ëP╚ÜIE s. f. (cf. fr. exception, lat. exceptio): ├«n sintagmele circumstan╚Ťial de excep╚Ťie ╚Öi circumstan╚Ťial─â de excep╚Ťie (v.).

Escep╚Ťiune dex online | sinonim

Escep╚Ťiune definitie

Intrare: excep╚Ťie
excep╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
ecep╚Ťie
escep╚Ťie
excepciune
excep╚Ťiune
escepsiune
esep╚Ťie
escepsie
escep╚Ťiune
eccep╚Ťie
ec╚Ťep╚Ťie
exepsie
exep╚Ťie
ex╚Ťep╚Ťie