escamotagiu sn vz escamotaj

escamotaj sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~agiu (Pl: ~age), scamotagiu / Pl. ~aje[1] / E: fr escamotage] 1-10 Escamotare (1-10). modificată

escamotáj s. n., pl. escamotáje

ESCAMOTÁJ s.n. Faptul de a escamota; escamotare. ♦ Acrobație nautică făcută cu caiacul, constând într-o întoarcere înapoi cu ambarcația și o revenire. [< fr. escamotage].

ESCAMOTÁJ s. n. 1. escamotare. 2. acrobație nautică cu caiacul, într-o întoarcere cu ambarcația și o revenire. (< fr. escamotage)