Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru escalad─â

escalada [At: HELIADE, D. J. 16/14 / V: (├«nv) exc~, (├«vr) scalada / Pzi: ~dez / E: fr escalader] 1 vt (├Ävr; c. i. o cetate sau un alt loc fortificat) A asalta cu ajutorul sc─ârilor. 2 vt A trece peste un obstacol ├«nalt, c─â╚Ť─âr├óndu-se sau folosind alte mijloace. 3-4 vtr (C. i. un loc ├«nalt ╚Öi abrupt) A urca. 5 vr (Fig; d. st─âri conflictuale) A se intensifica.
escaladă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) scaladă / Pl: (rar) ~de / E: fr escalade] 1-4 Escaladare (1-4). 5 (Pex) Intensificare.
excalada v vz escalada
ESCALAD├ü, escaladez, vb. I. Tranz. A se c─â╚Ť─âra pe un zid sau pe un alt obstacol ├«nalt, pentru a trece de partea cealalt─â; p. ext. a s─âri peste un obstacol. ÔÇô Din fr. escalader.
ESCAL├üD─é, escalade, s. f. Escaladare; suire, c─â╚Ť─ârare; ascensiune. ÔÖŽ Fig. Extindere treptat─â a unei ac╚Ťiuni, a unui conflict etc., escaladare. ÔÇô Din fr. escalade.
ESCALAD├ü, escaladez, vb. I. Tranz. A se c─â╚Ť─âra pe un zid sau pe un alt obstacol ├«nalt, pentru a trece de partea cealalt─â; p. ext. a s─âri peste un obstacol. ÔÇô Din fr. escalader.
ESCAL├üD─é, escalade, s. f. Escaladare; suire, c─â╚Ť─ârare; ascensiune. ÔÖŽ Fig. Extindere treptat─â a unei ac╚Ťiuni, a unui conflict etc., escaladare. ÔÇô Din fr. escalade.
ESCALAD├ü, escaladez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A se c─â╚Ť─âra pe un zid sau pe un alt obstacol ├«nalt, pentru a trece de partea cealalt─â; p. ext. a s─âri (peste un obstacol). Cei mai valizi ridic─â pe genunchi ╚Öi coate coasta, escaladeaz─â groapa, se apropie de p├«ine ╚Öi br├«nz─â, ╚Öi se ├«ntorc cu sarcina lor acas─â. ARGHEZI, P. T. 43. Marinarii... escaladar─â ├«n salturi balustrada puntei, ├«narma╚Ťi cu lope╚Ťi de barc─â. BART, S. M. 91.
escaladá (a ~) vb., ind. prez. 3 escaladeáză
escaládă s. f., g.-d. art. escaládei; pl. escaláde
escalad├í vb., ind. prez. 1 sg. escalad├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. escalade├íz─â
escaládă s. f., g.-d. art. escaládei; pl. escaláde
ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)
ESCALAD├ü vb. I. tr. A s─âri, a trece peste un obstacol ├«nalt, c─â╚Ť─âr├óndu-se, folosind o scar─â. [< fr. escalader].
ESCAL├üD─é s.f. Escaladare; c─â╚Ť─ârare, ascensiune. [< fr. escalade].
ESCALAD├ü vb. tr. 1. a se c─â╚Ť─âra pe un zid ├«nalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a ├«nte╚Ťi, a cre╚Öte, a intensifica, a extinde treptat o ac╚Ťiune, un conflict. (< fr. escaleder)
ESCAL├üD─é s. f. 1. escaladare; c─â╚Ť─ârare, ascensiune. 2. ramur─â a alpinismului const├ónd din ascensiuni ├«n cursul c─ârora sportivul se ca╚Ť─âr─â prin mijloace proprii, prize ╚Öi reazeme naturale pe care i le ofer─â st├ónca. 3. (fig.) cre╚Öterea rapid─â ├«n intensitate, ├«n amploare a unui fenomen social etc. (< fr. escalade)
A ESCALAD├ü ~├ęz tranz. (obstacole ├«nalte) A trece, c─â╚Ť─âr├óndu-se sau folosind o scar─â. /<fr. escalader
ESCALÁDĂ ~e f. livr. v. ESCALADARE. /<fr. escalade, it. scalata
*escalad├ęz v. tr. (fr. escalader, d. escalade, asalt cu sc─ârile, care vine d. it. scalata, d. scala, scar─â). Sar ag─â╚Ť├«ndu-m─â: a escalada un zid.
ESCALADA vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a s─âri, a trece. (~ un zid.)
escal├íd─â s. f. Ascensiune, cre╚Ötere rapid─â ÔŚŐ ÔÇ×Unde duce escalada protec╚Ťionismului.ÔÇŁ Sc. 16 II 77 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×Escalada pornografiei ├«n filmul italian este o realitate care a cuprins ca o plag─â toate genurile cinematografice.ÔÇŁ Cont. 1 XII 78 p. 10. ÔŚŐ ÔÇ×La optsprezece ani, dup─â escalada din drog ├«n drog, din ce ├«n ce mai dure, s-a fixat la heroin─â ├«n 1962.ÔÇŁ Cont. 11 V 79 p. 4; v. ╚Öi R.l. 19 IV 83 p. 6 (din fr. escalade; cf. engl. americ. escalation; PR 1964, BD 1966; M. Gheorghiu ├«n LR 2/68 p. 132; D. Am.; DEX, DN3)
escalada, escaladez v. t. (er., glum. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea contact sexual cu o femeie.

Escalad─â dex online | sinonim

Escalad─â definitie

Intrare: escalad─â
escalad─â substantiv feminin
Intrare: escalada
escalada verb grupa I conjugarea a II-a
excalada