escadră sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) scadră, (îvr) scuadră / Pl: ~re / E: fr escadre] 1 Unitate importantă a forțelor maritime militare. 2 (Îvr; îf scadră, scuadră) Subunitate militară. 3 Unitate importantă de aviație militară.

ESCÁDRĂ, escadre, s. f. Mare unitate de nave de luptă a forțelor maritime militare. ♦ Mare unitate militară de aviație. – Din fr. escadre.

ESCÁDRĂ, escadre, s. f. Mare unitate de nave de luptă a forțelor maritime militare. ♦ Mare unitate militară de aviație. – Din fr. escadre.

ESCÁDRĂ, escadre, s. f. Mare unitate de nave de luptă. De patru zile și patru nopți se învîrtea escadra în jurul Insulei Șerpilor. BART, E. 117.

escádră (-ca-dră) s. f., g.-d. art. escádrei; pl. escádre

escádră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. escádrei; pl. escádre

ESCÁDRĂ s.f. 1. Mare unitate navală de război, care este comandată de un viceamiral. 2. Mare unitate militară de aviație, comandată de un general. [< fr. escadre, cf. it. squadra – grup de patru corăbii].

ESCÁDRĂ s. f. 1. mare unitate navală de luptă, compusă din portavioane, crucișătoare, nave purtătoare de rachete etc. ◊ grupare navală din 4-8 nave de același tip. 2. mare unitate militară de aviație. (< fr. escadre)

ESCÁDRĂ ~e f. Mare unitate navală a forțelor militare. [Sil. es-ca-dră] /<fr. escadre

escadră f. număr de corăbii sub aceeaș căpetenie.

*escádră f., pl. e (fr. escadre, d. it. squadra, grupă de cel puțin patru corăbiĭ, [quatro, patru]). Diviziune saŭ subdiviziune a uneĭ flote (fluviale, maritime saŭ aeriene).

ESCADRĂ unitate militară de aviație cu aeronave de același tip, comandată de regulă de un general.