Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru esacerbație

esacerbație sf vz exacerbație
esacerbațiune sf vz exacerbație
exacerbație sf [At: COSTINESCU / V: ~iune, (înv) esa~, esacerbațiune / Pl: ~ii / E: fr exacerbation] (Liv) 1-3 Exacerbare (1-3). 4 (Liv) Exasperare (1).
exacerbațiune sf vz exacerbație
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation.
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Livr.) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation.
!exacerbáție (rar) (e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f., art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-)
exacerbáție s. f. (sil. -ți-e; mf. ex-), art. exacerbáția (sil. ți-a-), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (sil. -ți-i-)
EXACERBÁȚIE s.f. (Liv.) Exacerbare; intensificare a unei dureri, a unei pasiuni. [Gen. -iei, var. exacerbațiune s.f. / < fr. exacerbation].
EXACERBAȚIÚNE s.f. v. exacerbație.
EXACERBÁȚIE s. f. exacerbare. (< fr. exacerbation)

Esacerbație dex online | sinonim

Esacerbație definitie

Intrare: exacerbație
exacerbație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e; mf. ex-
esacerbație
esacerbațiune
exacerbațiune