Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru eructa╚Ťiune

eructa╚Ťie sf [At: LM / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr ├ęructation] 1 Eructare (1). 2 (├Änv) Vomare.
eructa╚Ťiune sf vz eructa╚Ťie
ERUCT├ü╚ÜIE, eructa╚Ťii, s. f. Ac╚Ťiunea de a eructa ╚Öi rezultatul ei; eliminare pe cale bucal─â a gazelor din stomac; r├óg├óial─â, r├óg├óit. ÔÇô Din fr. ├ęructation.
ERUCT├ü╚ÜIE, eructa╚Ťii, s. f. Ac╚Ťiunea de a eructa ╚Öi rezultatul ei; eliminare pe cale bucal─â a gazelor din stomac; r├óg├óial─â, r├óg├óit. ÔÇô Din fr. ├ęructation.
eruct├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. eruct├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. eruct├í╚Ťiei; pl. eruct├í╚Ťii, art. eruct├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
eruct├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. eruct├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. eruct├í╚Ťiei; pl. eruct├í╚Ťii, art. eruct├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
ERUCTÁȚIE s. v. râgâială.
ERUCT├ü╚ÜIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantit─â╚Ťi de suc gastric prin esofag ╚Öi cavitatea bucal─â; r├óg├óial─â, r├óg├óit. [Gen. -iei, var. eructa╚Ťiune s.f. / < fr. ├ęructation, cf. lat. eructatio].
ERUCTA╚ÜI├ÜNE s.f. v. eructa╚Ťie.
ERUCT├ü╚ÜIE s. f. eliminare de gaze din stomac, ├«nso╚Ťit─â de zgomot, prin esofag ╚Öi cavitatea bucal─â; r├óg├óial─â. (< fr. ├ęructation, lat. eructatio)
ERUCTAȚIE s. (FIZIOL.) rîgîială, rîgîit, rîgîitură.

Eructa╚Ťiune dex online | sinonim

Eructa╚Ťiune definitie

Intrare: eructa╚Ťie
eructa╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
eructa╚Ťiune