erucivór adj. m., pl. erucivóri; f. sg. erucivóră, pl. erucivóre

ERUCIVÓR, -Ă adj. (despre păsări) care se hrănește cu omizi. (< fr. érucivore)

ERUCI- „omidă”. ◊ L. eruca „omidă” > fr. éruci-, engl. id. > rom. eruci-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de omidă; ~vor (v. -vor), adj., (despre păsări) care se hrănește cu omizi.