erotoman, ~ă smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr érotomane] 1-2 (Persoană) care este afectat(ă) de erotomanie (1-2) Si: (fîr) erotomaniac [1](1-4). modificată

EROTOMÁN, -Ă, erotomani, -e, adj., s. m. și f. Obsedat sexual. – Din fr. érotomane.

EROTOMÁN, -Ă, erotomani, -e, adj., s. m. și f. Obsedat sexual. – Din fr. érotomane.

erotomán adj. m., s. m., pl. erotománi; adj. f., s. f. erotománă, pl. erotománe

erotomán adj. m., s. m., pl. erotománi; f. sg. erotománă, pl. erotománe

EROTOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Obsedat sexual. [< fr. érotomane].

EROTOMÁN, -Ă adj., s. m. f. obsedat sexual. (< fr. érotomane)

EROTO- „iubire fizică, sexualitate”. ◊ gr. eros, otos „dragoste, iubire” > fr. éroto-, germ. id., it. id. > rom. eroto-. □ ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) obsedată sexual; ~manie (v. -manie), s. f., stare morbidă care se caracterizează prin predominarea ideilor sexuale; sin. obsesie sexuală.