Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru eroic

eroic, ~─â [At: ASACHI, I., 1/19 / V: (├«nv) heroic, iroic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr h├ęro├»que, ger heroisch, it er├▓ico, lat heroicus, ngr ß╝í¤ü¤ë├»╬║߯╣¤é] 1 a Propriu eroilor Si: (iuz) eroicesc (1). 2 a Care apar╚Ťine eroilor Si: (iuz) eroicesc (2). 3 a Referitor la eroi Si: eroicesc (3). 4 a De eroi Si: eroicesc (4). 5 a (D. epoci istorice) Care, odat─â cu trecerea timpului, cap─ât─â caracter de legend─â, de mit Si: eroicesc (5). 6 a (D. oameni) Care se remarc─â prin vitejie ╚Öi curaj extraordinar ├«n domeniul armelor Si: eroicesc (6) Si: viteaz, brav. 7 a (D. ac╚Ťiuni, manifest─âri ale oamenilor) Care denot─â vitejie ╚Öi curaj Si: (iuz) eroicesc (7). 8 a (D. oameni sau colectivit─â╚Ťi) Demn de stim─â, de glorie, datorit─â calit─â╚Ťilor sale excep╚Ťionale, a superiorit─â╚Ťii sale morale, a devotamentului s─âu pentru o cauz─â Si: (iuz) eroicesc (8) Si: celebru, ilustru, renumit, mare. 9 a (D. ├«nsu╚Öiri, sentimente, ac╚Ťiuni, manifest─âri, crea╚Ťii etc. ale oamenilor) Care denot─â superioritate moral─â, abnega╚Ťie Si: (iuz) eroicesc (9). 10 a Care treze╚Öte admira╚Ťie Si: eroicesc (10). 11 a Care se impune prin calit─â╚Ťi deosebite Si: eroicesc (11), maiestuos, m─âre╚Ť. 12 a Ie╚Öit din comun Si: (iuz) eroicesc (12). 13 a (D. poeme, opere literare sau despre forme ale artei) Care celebreaz─â faptele unui erou Si: (iuz) eroicesc (13) Cf epopee. 14 a Cu caracter elevat Si: eroicesc (14). 15 a (├Äs) Vers ~ Hexametru Si: eroicesc (15). 16 a (├Äas) Alexandrin Si: eroicesc (16). 17 a (├Äas) Endecasilab Si: eroicesc (17). 18 a (├Änv; d. medicamente) Cu ac╚Ťiune imediat─â Si: puternic, energic, eroicesc (18). 19 a (D. un procedeu de ac╚Ťiune, un remediu; frr; fig) La care se recurge ├«n caz extrem Si: eroicesc (19). 20 sn Eroism. 21 sn Formul─â de manifestare a sublimului, expresie a unit─â╚Ťii idealului etic cu cel estetic. modificat─â
ER├ôIC, -─é, eroici, -ce, adj. Care ╚Ťine de erou, caracteristic eroilor, cu calit─â╚Ťi de erou; p. ext. m─âre╚Ť, grandios. ÔÖŽ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] ÔÇô Din fr. h├ęro├»que, lat. heroicus.
ER├ôIC, -─é, eroici, -ce, adj. Care ╚Ťine de erou, caracteristic eroilor, cu calit─â╚Ťi de erou; p. ext. m─âre╚Ť, grandios. ÔÖŽ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] ÔÇô Din fr. h├ęro├»que, lat. heroicus.
ER├ôIC, -─é, eroici, -e, adj. 1. De erou, caracteristic eroilor, cu calit─â╚Ťi de erou; p. ext. m─âre╚Ť, grandios. Eroicele popoare sovietice. Timpuri eroice. Ôľş Eroicele lupte ale ceferi╚Ötilor ╚Öi petroli╚Ötilor din 1933 au scos la iveal─â for╚Ťa ╚Öi combativitatea clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 1/4. Scriitorii sovietici ╚Ötiu pentru cine muncesc. Cititorii ├«n╚Öi╚Öi vin la ei ╚Öi le cer ca prin cuvinte simple ╚Öi imagini juste s─â le zugr─âveasc─â munca lor eroic─â. SAHIA, U.R.S.S. 164. A ╚Ť─ârii eroic─â o╚Ötire. ALEXANDRESCU, P. 145. ÔÖŽ (Despre opere literare) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Antioh Cantemir] ├«ncepuse ╚Öi un poem eroic numit Petreida, ├«n lauda marelui Petru, care ├«ns─â r─âmase neispr─âvit. NEGRUZZI, S. II 157. 2. Energic, drastic; la care se recurge ├«n caz extrem. Mijloc eroic.
er├│ic (-ro-ic) adj. m., pl. er├│ici; f. er├│ic─â, pl. er├│ice
er├│ic adj. m. (sil. -ro-ic), pl. er├│ici; f. sg. er├│ic─â, pl. er├│ice
ERÓIC adj., adv. 1. adj. v. vitejesc. 2. adv. v. curajos.
ER├ôIC, -─é adj. 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arat─â, dovede╚Öte eroism. ÔÖŽ (Despre poezii, poeme etc.) Care c├ónt─â, poveste╚Öte faptele unui erou. // s.n. Form─â de manifestare a sublimului, expresie viguroas─â a unit─â╚Ťii idealului etic cu cel estetic. [Pron. -ro-ic. / < fr. h├ęro├»que, it. eroico, lat. heroicus].
ER├ôIC, -─é I. adj. propriu eroilor; cu calit─â╚Ťi de erou. ÔŚŐ m─âre╚Ť, grandios. ÔŚŐ (despre poezii, poeme etc.) care c├ónt─â, poveste╚Öte faptele unui erou. II. s. n. form─â de manifestare a sublimului, expresie viguroas─â a unirii idealului etic cu cel estetic. (< fr. h├ęro├»que)
ER├ôIC1 adv. Cu eroism; cu mult─â d─âruire. [Sil. e-ro-ic]. /<fr. h├ęro├»que, lat. heroicus
ER├ôIC2 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de eroi; propriu eroilor. Fapt─â ~c─â. 2) (despre opere de art─â) Care descrie faptele unor eroi. 3) Care v─âde╚Öte m─âre╚Ťie. [Sil. e-ro-ic]. /<fr. h├ęro├»que, lat. heroicus
eroi-comic a. jumătate eroic și jumătate comic: genul eroi-comic.
eroic a. 1. ce ╚Ťine de erou: curaj eroic; timpuri eroice, ├«n cari tr─âiau vechii eroi, a c─âror via╚Ť─â e amestecat─â cu fabule; 2. epic: poezie eroic─â; 3. Med. energic: remediu eroic. ÔĽĹ adv. cu eroism.
*er├│ic, -─â adj. (vgr. ß┐żero├»k├│s). De ero┼ş, vitejesc: ac╚Ťiune eroic─â. Timpur─ş eroice, c├«nd tr─â─şa┼ş eroi─ş ╚Öi a c─âror istorie e amestecat─â cu fabule. Poezie eroic─â, nobil─â, ├«nalt─â, care-─ş celebreaz─â pe ero─ş. Med. Foarte puternic, foarte eficace, vorbind de oare-care medicamente: remedi┼ş eroic. Adv. ├Än mod eroic, viteje╚Öte.
EROIC adj., adv. 1. adj. glorios, strălucit, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă de arme ~.) 2. adv. bărbătește, curajos, vitejește, (pop.) voinicește. (S-a luptat ~.)

Eroic dex online | sinonim

Eroic definitie

Intrare: eroic
eroic adjectiv
  • silabisire: -ro-ic