eroda [At: ONCESCU, G. 36 / Pzi: p 3 ~dează / E: fr éroder] 1 vt (D. ape sau alți agenți naturali) A deteriora progresiv. 2 vrp A se măcina. 3 vt (D. leziunile de pe suprafața pielii sau a mucoaselor) A distruge treptat Si: a măcina.

erodat, ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 113, 11/3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr érodé] 1 (D. soluri) Deteriorat progresiv (de agenți naturali) Si: degradat, distrus. 2 (Med; d. un țesut) Distrus.

ERODÁ, pers. 3 erodează, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. – Din fr. éroder.

ERODÁ, pers. 3 erodează, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. – Din fr. éroder.

erodá (a ~) vb., ind. prez. 3 erodeáză

erodá vb., ind. prez. 3 sg. erodeáză

ERODÁ vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (fig.) a (se) mânca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.)

ERODÁT adj. (GEOL., GEOGR.) ros, săpat, (reg.) coptorit, coptoroșit. (Un teren ~.)

ERODÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. [< fr. éroder, cf. lat. erodere – a roade].

ERODÁ vb. tr., refl. 1. a produce, a suferi o eroziune; a (se) uza prin frecare. 2. (fig.) a (se) degrada. (< fr. éroder, lat. erodere)

A SE ERODÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre terenuri, soluri etc.) A suferi o eroziune; a se roade. /<fr. érroder, lat. erodere

ERODA vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (fig.) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.)

ERODAT adj. (GEOL., GEOGR.) ros, săpat, (reg.) coptorît, coptoroșit. (Un teren ~.)