Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru eroare

eroare sf [At: HELIADE, D. J. 7/7 / Pl: erori / E: fr erreur, lat error, -oris] 1 Idee sau concep╚Ťie fals─â (generalizat─â) Si: iluzie, r─ât─âcire. 2 Act al inteligen╚Ťei care consider─â adev─ârat ceea ce este fals ╚Öi invers. 3 (Log; ╚Ö├«s) ~ logic─â Gre╚Öeal─â provenit─â din ├«nc─âlcarea regulilor unei demonstra╚Ťii, care are drept consecin╚Ť─â falsificarea concluziei. 4 Gre╚Öeal─â de interpretare sau de asociere a unei persoane, a unui fapt, a unei lucr─âri etc. 5 (├Äe) A fi ├«n ~ A gre╚Öi ├«n judecata sau aprecierea lucrurilor Si: a avea o concep╚Ťie gre╚Öit─â. 6 (├Älv) A induce ├«n ~ A sugera cuiva o concep╚Ťie sau o p─ârere fals─â Si: a ├«n╚Öela. 7 (Flz) Reprezentare subiectiv─â sau imperfect─â a realit─â╚Ťii, datorit─â limitelor cunoa╚Öterii umane. 8 (Jur) Reprezentare fals─â a unei situa╚Ťii care poate servi drept cauz─â a anul─ârii unei decizii sau a unui act. 9 (Jur; ├«s) ~ judiciar─â Stabilire gre╚Öit─â a faptelor ├«ntr-un proces penal, ce poate duce la condamn─âri nedrepte. 10 (Jur; ├«s) ~ de drept Gre╚Öeal─â de interpretare a codului penal. 11 (Jur; ├«s) ~ de fapt Gre╚Öeal─â ├«n interpretarea ├«mprejur─ârilor materiale ale unui fapt. 12 Gre╚Öeal─â de informa╚Ťie ├«n prezentarea unor fapte, ├«n relatarea unor evenimente etc. Si: inexactitate. 13 Gre╚Öeal─â provenit─â din neaten╚Ťie sau din ├«nt├ómplare. 14 (Mat; Fiz; ╚Ö├«s ~ absolut─â) Diferen╚Ť─â dintre valoarea real─â a unei m─ârimi ╚Öi valoarea ei calculat─â sau m─âsurat─â, care se explic─â prin defectele metodelor folosite. 15 (Mat; Fiz; ├«s) ~ probabil─â Diferen╚Ť─â presupus─â ├«ntre datele ob╚Ťinute prin calcul ╚Öi cele ob╚Ťinute prin experien╚Ť─â. 16 Ac╚Ťiune regretabil─â. 17 Gre╚Öeal─â de comportare social─â Si: gaf─â. 18 (Rar) Defect moral. 19 (Art─â) Gre╚Öeal─â de gust. 20 (Art─â) Exces. corectat─â
ERO├üRE, erori, s. f. 1. Cuno╚Ötin╚Ť─â, idee, p─ârere, opinie gre╚Öit─â; ceea ce e gre╚Öit; gre╚Öeal─â. ÔŚŐ Expr. A induce (pe cineva) ├«n eroare = a ├«n╚Öela, a am─âgi. 2. Fals─â reprezentare asupra unei situa╚Ťii de fapt ori asupra existen╚Ťei unui act normativ. ÔŚŐ Eroare judiciar─â = stabilire gre╚Öit─â a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronun╚Ťarea unei condamn─âri nedrepte. 3. Diferen╚Ťa dintre valoarea real─â a unei m─ârimi ╚Öi valoarea calculat─â a acestei m─ârimi. ÔÇô Din fr. erreur, lat. error, -oris.
ERO├üRE, erori, s. f. 1. Cuno╚Ötin╚Ť─â, idee, p─ârere, opinie gre╚Öit─â; ceea ce e gre╚Öit; gre╚Öeal─â. ÔŚŐ Expr. A induce (pe cineva) ├«n eroare = a ├«n╚Öela, a am─âgi. 2. Fals─â reprezentare asupra unei situa╚Ťii de fapt ori asupra existen╚Ťei unui act normativ. ÔŚŐ Eroare juridic─â = gre╚Öit─â stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronun╚Ťarea unei condamn─âri nedrepte. 3. Diferen╚Ťa dintre valoarea real─â a unei m─ârimi ╚Öi valoarea calculat─â a acestei m─ârimi. ÔÇô Din fr. erreur, lat. error, -oris.
ERO├üRE erori, s. f. 1. (├Än opozi╚Ťie cu adev─âr) Lips─â de concordan╚Ť─â ├«ntre percep╚Ťiile noastre ╚Öi realitatea obiectiv─â, confirmat─â de practic─â, a lucrurilor percepute; cuno╚Ötin╚Ť─â gre╚Öit─â, fals─â despre aceast─â realitate, idee, p─ârere, opinie gre╚Öit─â (pe care cineva ╚Öi-o formeaz─â sau o are din neb─âgare de seam─â, din lips─â de discern─âm├«nt etc.); ceea ce e gre╚Öit, gre╚Öeal─â. Adev─ârul ╚Öi eroarea, ca ╚Öi toate categoriile logice care se mi╚Öc─â in antagonisme polare, au valabilitate absolut─â numai pentru un domeniu foarte limitat. ENGELS, A. 107. Mi-am ├«nchipuit c─â ai trecut peste drum la Caraiman. ÔÇô Eroare. SEBASTIAN, T. 345. Pentru ce s─â nu combatem erorile r─âsp├«ndite ├«n public de reaua-credin╚Ť─â sau de fanfaronada unora? ODOBESCU, S. III 48. ÔŚŐ Eroare probabil─â = diferen╚Ť─â probabil─â ├«ntre datele ob╚Ťinute printr-un calcul ╚Öi cele ob╚Ťinute pe baz─â de experien╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. A induce pe cineva ├«n eroare = a face (pe cineva) s─â cread─â sau s─â i se par─â c─â ceva este altfel dec├«t e ├«n realitate; a ├«n╚Öela, a am─âgi. 2. Diferen╚Ťa dintre valoarea unei m─ârimi ╚Öi valoarea m─âsurat─â sau calculat─â a acestei m─ârimi.
eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri
eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri
EROÁRE s. 1. v. greșeală. 2. v. gafă. 3. v. vină.
Eroare Ôëá adev─âr
ERO├üRE s.f. 1. Gre╚Öeal─â, lips─â de concordan╚Ť─â ├«ntre percep╚Ťiile noastre ╚Öi realitatea obiectiv─â. ÔŚŐ A induce (pe cineva) ├«n eroare = a am─âgi, a ├«n╚Öela. 2. Diferen╚Ťa dintre valoarea unei m─ârimi ╚Öi valoarea m─âsurat─â a acestei m─ârimi. [Gen. -orii. / cf. fr. erreur, it. errore, lat. error].
ERO├üRE s. f. 1. lips─â de concordan╚Ť─â ├«ntre percep╚Ťii ╚Öi realitatea obiectiv─â; cuno╚Ötin╚Ť─â fals─â, denaturat─â; gre╚Öeal─â. ÔÖŽ a induce (pe cineva) ├«n ~ = a am─âgi, a ├«n╚Öela. 2. (jur.) reprezentare gre╚Öit─â asupra unei situa╚Ťii de fapt, ori asupra existen╚Ťei unui act normativ. 3. diferen╚Ťa dintre valoarea m─âsurat─â ╚Öi cea real─â a unei m─ârimi. (< fr. erreur, lat. error)
ero├íre (er├│ri), s. f. ÔÇô Gre╚Öeal─â. Lat. errorem (sec. XIX). ÔÇô Der. eronat, adj., din fr. erron├ę.
ERO├üRE er├│ri f. ├Änc─âlcare incon╚Ötient─â sau involuntar─â a unui principiu, a unei norme, a unui adev─âr; gre╚Öeal─â; r─ât─âcire; abera╚Ťie. ÔŚŐ A induce (pe cineva) ├«n ~ a ├«n╚Öela (pe cineva); a am─âgi. [G.-D. erorii] /<fr. erreur, lat. error, ~oris
eroare f. 1. opiniune sau doctrină falsă; 2. greșală: eroare de calcul.
*ero├íre f., pl. eror─ş (lat. ├ęrror, -├│ris, d. errare, a r─ât─âci, a gre╚Öi). Opiniune fals─â. Gre╚Öal─â: eroare de calcul.
EROARE s. 1. gre╚Öeal─â, incorectitudine, inexactitate. (O ~ de calcul.) 2. abatere, culpabilitate, culp─â, gre╚Öeal─â, p─âcat, vin─â, vinov─â╚Ťie, (livr.) eres, (rar) prihan─â, (├«nv. ╚Öi reg.) teahn─â, (reg.) gre╚Ö, (Olt., Munt. ╚Öi Mold.) ponos, (├«nv.) cusur, s─âblazn─â, scandal, smint─â, sminteal─â, (fig.) r─ât─âcire, (├«nv. fig.) r─ât─âceal─â. (O ~ de mic─â importan╚Ť─â.)
EROARE. Subst. Eroare, gre╚Öeal─â, gre╚Ö (├«nv. ╚Öi reg.), abatere; p─âcat, vin─â, incorectitudine, inadverten╚Ť─â, inexactitate, neexactitate, neadev─âr, abera╚Ťie; absurditate; omisiune, lapsus, sc─âpare, caren╚Ť─â, lips─â, lacun─â, hiat (fig.), sc─âdere. Ilogism, paralogism, eroare logic─â. Gaf─â, boroboa╚Ť─â (fam.), pozn─â, n─âs├ór├«mb─â (reg.), neghiobie. Failibilitate. ├Än╚Öel─âciune, ├«n╚Öelare, ├«n╚Öel─âtorie, am─âgire, am─âgeal─â. Adj. Eronat, gre╚Öit, inexact, incorect, fals, absurd, alogic, aberant, boac─ân (fam.); omis, cu sc─âp─âri, cu lipsuri, cu lacune, cu caren╚Ťe. Failibil. ├Än╚Öel─âtor, am─âgitor. Vb. A face (a comite) o eroare, a gre╚Öi, a p─âc─âtui, a face (a comite) o gre╚Öeal─â, a fi incorect. A omite, a face o omisiune, a sc─âpa, a avea caren╚Ťe (lacune, sc─âderi), a se poticni. A face o gaf─â (boac─ân─â, boroboa╚Ť─â). A se ├«n╚Öela, a da gre╚Ö, a da ├«n bar─â (arg.), a (o) nimeri (a da) (ca Irimia) cu oi╚Ötea-n gard, a nimeri prost, a-╚Öi gre╚Öi socotelile, a c─âlca str├«mb, a o scr├«nti. A induce (pe cineva) ├«n eroare, a ├«n╚Öela, a am─âgi. Adv. (├Än mod) eronat, gre╚Öit, incorect. Cu omisiuni, cu caren╚Ťe, cu gre╚Öeli. V. defect, deformare, ├«n╚Öel─âtorie, nepricepere, prostie.
ERO├üRE (< fr., lat.) s. f. 1. Iluzie a sim╚Ťurilor, care provoac─â decep╚Ťie ├«n planul con╚Ötiin╚Ťei. ÔÖŽ Cuno╚Ötin╚Ť─â sau idee fals─â, inexact─â ├«n raport cu cu un fapt real sau cu o norm─â definit─â. ÔŚŐ Erori logice = erori provenite din ├«nc─âlcarea regulilor demonstra╚Ťiei, s─âv├ór╚Öite inten╚Ťionat (sofisme) sau neinten╚Ťionat (paralogisme). ÔÖŽ Idee, p─ârere, opinie gre╚Öit─â; ceea ce e gre╚Öit, gre╚Öeal─â. 2. (GENET.) E. ├«nn─âscut─â de metabolism = defect ereditar enzimatic, prin muta╚Ťie deficitar─â (Dorothy Garrod, 1908); orice tulburare biochimic─â determinat─â genetic, ├«n care un defect enzimatic specific produce un bloc metabolic (Thompson ╚Öi Thompson, 1967); eroare garrodian─â. 3. (Dr.) Fals─â reprezentare asupra unei situa╚Ťii de fapt (e. de fapt) ori asupra existen╚Ťei sau con╚Ťinutului unui act normativ (e. de drept) ╚Öi care, atunci c├ónd ├«mpiedic─â ├«nt├ólnirea voin╚Ťei p─âr╚Ťilor contractante (e. obstacol), constituie o cauz─â de nulitate absolut─â a contractului, iar c├ónd altereaz─â numai voin╚Ťa p─âr╚Ťilor (e. viciu de consim╚Ť─âm├ónt) constituie o cauz─â o cauz─â de nulitate relativ─â a contractului. ÔŚŐ E. comun─â = e. ├«n care, afl├óndu-se un num─âr ├«nsemnat de persoane, se produc efectele juridice corespunz─âtoare falsei reprezent─âri a realit─â╚Ťii. E. judiciar─â = stabilire gre╚Öit─â a faptelor dintr-un proces penal ╚Öi care duce la pronun╚Ťarea unei condamn─âri nedrepte. 4. (FIZ.) E. medie = valoare medie a erorilor posibile. E. admisibil─â = e. maxim─â admis─â, astfel ├«nc├ót rezultatele ob╚Ťinute ├«n urma activit─â╚Ťii supuse e. pot fi utile. E. absolut─â = valoarea absolut─â a diferen╚Ťei dintre valoarea exact─â a unei m─ârimi ╚Öi cea ob╚Ťinut─â ├«n urma unei m─âsur─âri sau a calcului. E. relativ─â = raportul dintre eroarea absolut─â ╚Öi valoarea real─â a m─ârimii respective. 5. Teoria erorilor = capitol al analizei numerice care studiaz─â erorile ╚Öi propagarea lor ├«n calcule. 6. (EC.) Cont de erori (sau de a╚Öteptare) = cont ├«n care sunt ├«nregistrate toate e. acumulate p├ón─â la ├«nchiderea bilan╚Ťului. ÔŚŐ Expr. Erori ╚Öi omisiuni = form─â de asigurare legat─â de angajamentul de a se acoperi pagube survenite ├«n urma unor gre╚Öeli ├«n practicarea anumitor profesii cu excep╚Ťia celei medicale (inginerie, financiar-bancar─â etc.).

Eroare dex online | sinonim

Eroare definitie

Intrare: eroare
eroare substantiv feminin