Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ermeneutic

ermaneutic, ~─â[1] a vz hermeneutic
ermeneutic, ~─â a vz hermeneutic
ermineftic, ~─â a, sf vz hermeneutic
erminevtic, ~─â a vz hermeneutic
ERMENÉUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.
HERMEN├ëUTIC, -─é, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutic─â; referitor la hermeneutic─â. [Var.: ermen├ęutic, -─â adj.] ÔÇô Din fr. herm├ęneutique.[1]
ERMENÉUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.
HERMEN├ëUTIC, -─é, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutic─â; de hermeneutic─â. [Var.: ermen├ęutic, -─â adj.] ÔÇô Din fr. herm├ęneutique.
hermene├║tic adj. m., pl. hermene├║tici; f. sg. hermene├║tic─â, pl. hermene├║tice
ERMENEÚTIC, -Ă adj. v. hermeneutic.
HERMENE├ÜTIC, -─é adj. Referitor la hermeneutic─â, de hermeneutic─â. [Var. ermeneutic, -─â adj. / < fr. herm├ęneutique].
HERMENE├ÜTIC, -─é I. adj. referitor la hermeneutic─â. II. s. f. 1. ╚Ötiin╚Ťa sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpret─ârii. 2. ╚Ötiin╚Ťa sau metoda interpret─ârii fenomenelor culturii spirituale. ÔŚŐ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herm├ęneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)
HERMEN├ëUTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de hermeneutic─â; propriu hermeneuticii. /<fr. herm├ęneutique, germ. hermeneutisch
*ermen├ę┼ştic, -─â adj. (vgr. ß┐żermeneutik├│s). Relativ la interpretarea c─âr╚Ťilor sfinte. S. f. ╚śtiin╚Ťa interpret─âri─ş c─âr╚Ťilor sfinte.
hermeneutic─â (muzical─â) v. analiz─â; fenomenologia muzicii.

Ermeneutic dex online | sinonim

Ermeneutic definitie

Intrare: hermeneutic
ermeneutic
hermeneutic
erminevtic
ermaneutic
ermineftic