eritrin sn vz eritrină

eritrină sf [At: CANTUNIARI, L. M. / V: eritrin sn / Pl: ~ne / E: fr érythrine] 1 (Chm) Ester obținut prin acțiunea eritritei asupra acidului becanoric. 2 Mineral natural de cobalt de culoare roșiatică. 3 Antibiotic obținut din eritrocitele mamiferelor, cu acțiune bacteriostatică, în special asupra bacteriilor difterice.

ERITRÍNĂ, eritrine, s. f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect, mai ales, asupra bacteriilor difterice. – Din fr. érythrine.

ERITRÍNĂ, eritrine, s. f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect, mai ales, asupra bacteriilor difterice. – Din fr. érythrine.

eritrínă (-ri-tri-) s. f., g.-d. art. eritrínei; pl. eritríne

eritrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. eritrínei; pl. eritríne

ERITRÍNĂ s.f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect în special asupra bacteriilor difterice. [< fr. érythrine].

ERITRÍNĂ s. f. 1. antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect asupra bacteriilor difterice. 2. pigment roșu specific algelor roșii și în talul unor licheni. (< fr. érythrine)