Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru eritrin─â

eritrin sn vz eritrin─â
eritrin─â sf [At: CANTUNIARI, L. M. / V: eritrin sn / Pl: ~ne / E: fr ├ęrythrine] 1 (Chm) Ester ob╚Ťinut prin ac╚Ťiunea eritritei asupra acidului becanoric. 2 Mineral natural de cobalt de culoare ro╚Öiatic─â. 3 Antibiotic ob╚Ťinut din eritrocitele mamiferelor, cu ac╚Ťiune bacteriostatic─â, ├«n special asupra bacteriilor difterice.
ERITR├ŹN─é, eritrine, s. f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect, mai ales, asupra bacteriilor difterice. ÔÇô Din fr. ├ęrythrine.
ERITR├ŹN─é, eritrine, s. f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect, mai ales, asupra bacteriilor difterice. ÔÇô Din fr. ├ęrythrine.
eritr├şn─â (-ri-tri-) s. f., g.-d. art. eritr├şnei; pl. eritr├şne
eritr├şn─â s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. eritr├şnei; pl. eritr├şne
ERITR├ŹN─é s.f. Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect ├«n special asupra bacteriilor difterice. [< fr. ├ęrythrine].
ERITR├ŹN─é s. f. 1. antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect asupra bacteriilor difterice. 2. pigment ro╚Öu specific algelor ro╚Öii ╚Öi ├«n talul unor licheni. (< fr. ├ęrythrine)

Eritrin─â dex online | sinonim

Eritrin─â definitie

Intrare: eritrin─â
eritrin─â substantiv feminin
  • silabisire: -tri-
eritrin