eritremie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr érythrémie] Boală caracterizată prin creșterea excesivă a numărului de globule roșii și manifestată prin roșeața pielii, creșterea tensiunii arteriale și mărirea splinei Si: eritrocitoză, poliglobulie.

ERITREMÍE, eritremii, s. f. (Med.) Poliglobulie. – Din fr. érythrémie.

ERITREMÍE, eritremii, s. f. (Med.) Poliglobulie. – Din fr. érythrémie.

eritremíe (-ri-tre-) s. f., art. eritremía, g.-d. art. eritremíei; pl. eritremíi, art. eritremíile

eritremíe s. f. (sil. -tre-), art. eritremía, g.-d. art. eritremíei; pl. eritremíi, art. eritremíile

ERITREMÍE s. v. poliglobulie.

ERITREMÍE s. f. boală caracterizată prin mărirea numărului de globule roșii din sânge și printr-o hiperplazie a măduvei osoase; poliglobulie. (< fr. érythrémie)

ERITREMIE s. (MED.) policitemie, poliglobulie.

ERITR-, v. ERITRO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., eritrocitemie*; ~odonție (v. -odonție), s. f., maladie congenitală constînd în pigmentarea în roșu a dinților; ~opsie (v. -opsie), s. f., vedere colorată în roșu; ~urie (v. -urie), s. f., colorație în roșu a urinii.