eric definitie

5 definiții pentru eric

eric sn [At: CONTEMPORANUL, VI 1, 35 / V: ie~, ierec / Pl: ~uri / E: ucr ерик] Canal artificial prevăzut cu capcane construite din garduri de nuiele, care permite trecerea unor specii de pești din mări sau din fluvii în lacurile marine sau riverane.
eríc s. n., pl. erícuri
eric n. gârlă de chefali. [Rut. ERIKŬ, părâu].
EIRIK TORVALDSSÖN (TORVALDSEN), supranumit Eric cel Roșu (Raunde) (c. 940-c. 1010), navigator normand (viking). A descoperit și a explorat coasta de SE a Ins. Groenlanda (c. 982-985), pe care a numit-o „pământul verde” (Groenlanda). A întemeiat în anul 986 prima așezare normandă din Groelanda.
ERIC (ERIK), numele mai multor regi ai Danemarcii, Suediei și Norvegiei. Mai important: E. VII de Pomerania, rege al Norvegiei, ca E. III (1389-1442), al Danemarcii, ca E VII (1412-1439) și al Suediei, ca E. XIII (1412-1434/1439), conducătorul nominal al Uniunii de la Kalmar (1397-1412).

eric dex

Intrare: eric
eric substantiv neutru