ergotism definitie

14 definiții pentru ergotism

ergotism1 sn [At: ENC. ROM. / V: ~izm / Pl: ~e / E: fr ergotisme] Intoxicație acută sau cronică provocată de consumul de cereale (mai ales secară) contaminate cu ciuperca Claviceps purpurea sau de medicamente derivate din acestea și care se manifestă sub formă de colici abdominale, de convulsii și de cangrene etc.
ergotism2 sn [At: LM / Pl: ? / E: fr ergotisme] (Frî) 1-4 Manie de a ergota (1-4).
ergotizm sn vz ergotism
ERGOTÍSM1 s. n. Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.
ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.
ERGOTÍSM1 s. n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.
ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.
ergotísm (manie, boală) s. n.
ergotísm (manie, boală) s. n.
ERGOTÍSM1 s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme].
ERGOTÍSM2 s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr. ergotisme].
ERGOTÍSM1 s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr. ergotisme)
ERGOTÍSM2 s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme)
*ergotízm n. (d. ergotină). Chim. O boală care provine din otrăvirea cu ergotină (de ex., mîncînd pîne de secară făcută din făină în care s’aŭ amestecat și grăunțe cornute.

ergotism dex

Intrare: ergotism
ergotism substantiv neutru
ergotizm