Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ergotism

ergotism1 sn [At: ENC. ROM. / V: ~izm / Pl: ~e / E: fr ergotisme] Intoxica╚Ťie acut─â sau cronic─â provocat─â de consumul de cereale (mai ales secar─â) contaminate cu ciuperca Claviceps purpurea sau de medicamente derivate din acestea ╚Öi care se manifest─â sub form─â de colici abdominale, de convulsii ╚Öi de cangrene etc.
ergotism2 sn [At: LM / Pl: ? / E: fr ergotisme] (Frî) 1-4 Manie de a ergota (1-4).
ergotizm sn vz ergotism
ERGOT├ŹSM1 s. n. Manie de a ╚Öicana, de a s├óc├ói, de a agasa. ÔÇô Din fr. ergotisme.
ERGOT├ŹSM2 s. n. Boal─â provocat─â de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxica╚Ťie cu ergotin─â. ÔÇô Din fr. ergotisme.
ERGOT├ŹSM1 s. n. (Livr.) Manie de a ╚Öicana, de a s├óc├ói, de a agasa. ÔÇô Din fr. ergotisme.
ERGOT├ŹSM2 s. n. Boal─â provocat─â de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxica╚Ťie cu ergotin─â. ÔÇô Din fr. ergotisme.
ergot├şsm (manie, boal─â) s. n.
ergot├şsm (manie, boal─â) s. n.
ERGOT├ŹSM1 s.n. (Fran╚Ťuzism) Manie de a s├óc├ói, de a ╚Öicana. [< fr. ergotisme].
ERGOT├ŹSM2 s.n. Intoxica╚Ťie cu ergotin─â. [< fr. ergotisme].
ERGOT├ŹSM1 s. n. manie de a s├óc├ói, de a ╚Öicana. (< fr. ergotisme)
ERGOT├ŹSM2 s. n. intoxica╚Ťie grav─â cu ergotin─â. (< fr. ergotisme)
*ergot├şzm n. (d. ergotin─â). Chim. O boal─â care provine din otr─âvirea cu ergotin─â (de ex., m├«nc├«nd p├«ne de secar─â f─âcut─â din f─âin─â ├«n care sÔÇÖa┼ş amestecat ╚Öi gr─âun╚Ťe cornute.

Ergotism dex online | sinonim

Ergotism definitie

Intrare: ergotism
ergotism substantiv neutru
ergotizm