ergograf sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~e / E: fr ergographe] Aparat care servește la înregistrarea lucrului mecanic al unui mușchi sau al unui grup muscular în scopul investigării modificărilor cauzate de oboseală sau de unele boli Si: ergodinamograf.

ERGOGRÁF, ergografe, s. n. Aparat care înregistrează grafic activitatea musculară. – Din fr. ergographe.

ERGOGRÁF, ergografe, s. n. Aparat care înregistrează grafic activitatea musculară. – Din fr. ergographe.

ergográf (-go-graf) s. n., pl. ergográfe

ergográf s. n. (sil. -graf), pl. ergográfe

ERGOGRÁF s.n. Aparat pentru înregistrarea forței musculare; ergodinamograf. [< fr. ergographe, cf. gr. ergon – lucru, graphein – a scrie].

ERGOGRÁF s. n. aparat pentru înregistrarea activității musculare. (< fr. ergographe)

ERGOGRÁF ~e n. Aparat pentru înregistrarea grafică a forței musculare. /<fr. ergographe

ERGO- „muncă, activitate, ocupație”. ◊ gr. ergon „lucrare, muncă” > fr. ergo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ergo-. □ ~dinamograf (v. dinamo-, v. -graf), s. n., ergograf*; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de factori care condiționează creșterea organismelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a forței musculare și a lucrului mecanic rezultat din contracția mușchilor; sin. ergodinamograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de înregistrare grafică a oboselii unui mușchi. 2. Descriere analitică a tehnicii muncii specifice unei comunități etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ergograf; ~logie (v. -logie1), s. f., știință despre bunurile materiale ale culturii; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea lucrului mecanic; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul condițiilor și metodelor de muncă în vederea normării raționale a acestora; sin. etnoergonomie; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratarea unor afecțiuni mintale prin muncă; sin. terapeutică ocupațională; ~tropie (v. -tropie), s. f., stare determinată de intensificarea proceselor de combustie și apărare generală a organismului; sin. ergotropism; ~zom (v. -zom), s. m., agregat ribozomic format dintr-o singură moleculă de mARN și un grup de ribozomi; sin. polizom.