Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru erezie

erezie2 sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: erede[1] + -ie] (Îvr) Moștenire.
erezie1 sf [At: NEGULICI / S ╚Öi: eresie / Pl: ~ii / E: fr h├ęr├ęsie] 1 Doctrin─â sau credin╚Ť─â religioas─â neoficial─â care ia na╚Ötere ├«n s├ónul unei biserici ╚Öi care constitue o abatere de la dogmele acesteia. 2 Fiecare dintre doctrinele religioase oficiale, ap─ârute prin sciziunea unei biserici ╚Öi considerate, de c─âtre adep╚Ťii celorlalte, ca abateri. 3 Practic─â (religioas─â) care contravine dogmelor bisericii oficiale. 4 (Nob) Supersti╚Ťie. 5-7 Opinie sau practic─â ce contravine (bunului sim╚Ť,) (ra╚Ťiunii sau) unei norme stabilite de societate Si: eres, eroare, absurditate, anomalie.
EREZ├ŹE, erezii, s. f. 1. Doctrin─â sau credin╚Ť─â religioas─â care ia na╚Ötere ├«n s├ónul unei biserici, ab─ât├óndu-se de la dogmele consacrate, ╚Öi care este condamnat─â de biserica respectiv─â. 2. Fig. Gre╚Öeal─â, eroare, r─ât─âcire. ÔÇô Din fr. h├ęr├ęsie, lat. haeresis.
EREZ├ŹE, erezii, s. f. 1. Doctrin─â sau credin╚Ť─â religioas─â care ia na╚Ötere ├«n s├ónul unei biserici, ab─ât├óndu-se de la dogmele consacrate, ╚Öi care este condamnat─â de biserica respectiv─â. 2. Fig. Gre╚Öeal─â, eroare, r─ât─âcire. ÔÇô Din fr. h├ęr├ęsie, lat. haeresis.
EREZ├ŹE, erezii, s. f. 1. Doctrin─â sau credin╚Ť─â religioas─â care ia na╚Ötere ├«n s├«nul unei biserici, ab─ât├«ndu-se de la dogmele consacrate ╚Öi care este condamnat─â de biserica respectiv─â. Ereziile au fost una din formele prin care p─âturile de jos ale societ─â╚Ťii luptau ├«mpotriva bisericii oficiale. IST. R.P.R. 59. 2. Gre╚Öeal─â, eroare. Amestecul de naivitate ╚Öi de ├«nv─â╚Ť─âtur─â, ├«ntocmit─â numai dup─â priceperea lui, ├«l ├«mpingeau poate s─â rosteasc─â erezii absurde, la care ar fi z├«mbit... cel mai modest elev. C. PETRESCU, R. DR. 233.
erez├şe s. f., art. erez├şa, g.-d. art. erez├şei; pl. erez├şi, art. erez├şile
erez├şe s. f., art. erez├şa, g.-d. art. erez├şei; pl. erez├şi, art. erez├şile
EREZ├ŹE s. (BIS.) eres, (rar) necredin╚Ť─â, (├«nv.) minciun─â. (A comite o ~.)
EREZ├ŹE s.f. 1. Doctrin─â contrar─â dogmelor religiei (mai ales religiei cre╚Ötine catolice) care este condamnat─â de biseric─â. 2. (Fig.) R─ât─âcire, abatere, gre╚Öeal─â, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. h├ęresie, it. eresia, gr. hairesis ÔÇô alegere].
EREZ├ŹE s. f. 1. concep╚Ťie, opinie religioas─â, filozofic─â sau politic─â contrar─â dogmelor, principiilor esen╚Ťiale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) r─ât─âcire, abatere, gre╚Öeal─â, eroare. (< fr. h├ęr├ęsie, lat. haeresis)
EREZ├ŹE ~i f. 1) Doctrin─â sau credin╚Ť─â religioas─â n─âscut─â ca opozi╚Ťie ├«n s├ónul bisericii ╚Öi persecutat─â de aceasta. 2) fig. Neconcordan╚Ť─â dintre percep╚Ťie ╚Öi realitate; viziune gre╚Öit─â. [G.-D. ereziei] /<fr. h├ęr├ęsie, lat. haeresis
erezie f. 1. doctrină contrară Bisericii oficiale; 2. fig. idee sau opiniune contrară celor în genere admise.
*erez├şe f. (vgr. airesis, lat. h├íeresis, it. ß┐żeres├şa, fr. h├ęr├ęsie. V. dierez─â). Doctrin─â contrar─â biserici─ş oficiale. Opiniune contrar─â opiniuni─ş generale. Fig. R─ât─âcire, gre╚Öal─â: nu umbla cu asemenea erezi─ş!
EREZIE s. (BIS.) eres, (rar) necredin╚Ť─â, (├«nv.) minciun─â. (A comite o ~.)
EREZ├ŹE (< fr., lat.; {s} gr. hairesis ÔÇ×alegereÔÇŁ) s. f. 1. (├Än g├óndirea greac─â clasic─â) Aderare la o anumit─â ╚Öcoal─â filozofic─â; (├«n ÔÇ×Noul TestamentÔÇŁ) partid, grupare, spirit sectar (ex. saducheii, fariseii), f─âr─â angajarea unei atitudini schismatice fa╚Ť─â de structura doctrinar─â din care face parte; (├«n g├óndirea cre╚Ötin─â primar─â ╚Öi mai t├órziu) interpretare nepotrivit─â, ├«n opozi╚Ťie cu dogma cre╚Ötin─â sau respingerea acesteia (ex. arianismul, nestorianismul); eroare teologic─â. Este diferit─â de apostazie ╚Öo schism─â. 2. Mi╚Öcare social─â centrifug─â ├«n s├ónul unei comunit─â╚Ťi religioase., ├«ntemeiat─â pe interpretarea eronat─â a ├«nv─â╚Ť─âturii cre╚Ötine tradi╚Ťionale (ex. bogomilismul, husitismul). 3. (Fig.) Gre╚Öeal─â, abatere, r─ât─âcire.

Erezie dex online | sinonim

Erezie definitie

Intrare: erezie
erezie substantiv feminin