Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru eretocrit

eretecrit sm vz eretocrit
eretocrit sm [At: (a. 1783) GÁLDI, M. PHAN. 183 / V: eroto~ (pl: ~tes), (îvr) ~is (pl: -te), eretec~ (pl: ~tes) / Pl: ~iți, (îvr) ~e / E: ngr αἱρετοκριτικός[1]] (Jur; grî) Arbitru. modificată
eretocritis sn vz eretocrit
erotocrit sm vz eretocrit
ERETOCRÍT s. v. arbitru, judecător.
eretocrit s. v. ARBITRU. JUDECĂTOR.
EROTOCRITUL, scriere populară în versuri, din a doua jumătate a sec. 17, atribuită poetului cretan Vincenzo Cornaros și având la origine romanul cavaleresc medieval francez „Paris et Vienne” (sec. 15). Cartea, celebrând puterea dragostei, a fost tradusă pentru prima oară în limba română în sec. 18, cunoscând o largă circulație.

Eretocrit dex online | sinonim

Eretocrit definitie

Intrare: eretocrit
eretocrit
erotocrit
eretocritis
eretecrit
Mobilă la comanda