Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru eretocrit

eretecrit sm vz eretocrit
eretocrit sm [At: (a. 1783) G├üLDI, M. PHAN. 183 / V: eroto~ (pl: ~tes), (├«vr) ~is (pl: -te), eretec~ (pl: ~tes) / Pl: ~i╚Ťi, (├«vr) ~e / E: ngr ╬▒ß╝▒¤ü╬Á¤ä╬┐╬║¤ü╬╣¤ä╬╣╬║߯╣¤é[1]] (Jur; gr├«) Arbitru. modificat─â
eretocritis sn vz eretocrit
erotocrit sm vz eretocrit
ERETOCR├ŹT s. v. arbitru, judec─âtor.
eretocrit s. v. ARBITRU. JUDEC─éTOR.
EROTOCRITUL, scriere popular─â ├«n versuri, din a doua jum─âtate a sec. 17, atribuit─â poetului cretan Vincenzo Cornaros ╚Öi av├ónd la origine romanul cavaleresc medieval francez ÔÇ×Paris et VienneÔÇŁ (sec. 15). Cartea, celebr├ónd puterea dragostei, a fost tradus─â pentru prima oar─â ├«n limba rom├ón─â ├«n sec. 18, cunosc├ónd o larg─â circula╚Ťie.

Eretocrit dex online | sinonim

Eretocrit definitie

Intrare: eretocrit
eretocrit
erotocrit
eretocritis
eretecrit