Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 580784:

*eremít, -ă s. (vgr. eremítes, d. éremos, pustiŭ, nelocuit; lat. eremita, fr. ermite). Rar. Pustnic, sihastru, călugăr care trăĭește singur, nu în mînăstire.

Eremit dex online | sinonim

Eremit definitie