Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ereditar

ereditar, ~─â [At: NEGULICI / V: (├«nv) eridetar, eriditar[1], here~, (├«nv) ~diter / Pl: ~i, ~e / E: fr h├ęr├ęditaire, it ereditario, lat hereditarius, -a, -um] 1 a (D. bunuri) Care se transmite prin (dreptul de) mo╚Ötenire. 2 a (D. oameni) Care are drept de mo╚Ötenire asupra unor bunuri. 3 smf /(Iuz) Mo╚Ötenitor. 4 a (D. func╚Ťii, demnit─â╚Ťi, prerogative monarhice etc.) Care se transmite pe baza dreptului de succesiune. 5 a (D. domni, principi) Care urc─â pe tron pe baza dreptului de succesiune. 6 a (D. caractere fizice sau mentale, normale sau patologice, boli) Care se transmit pe baz─â de ereditate. 7 a (Fig) Care se transmite constant de la o genera╚Ťie la alta. modificat─â
ereditariu, ~ie a vz ereditar
eridetar, ~─â a vz ereditar corectat─â
EREDIT├üR, -─é, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularit─â╚Ťi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin mo╚Ötenire, care se mo╚Ötene╚Öte; mo╚Ötenit. ÔÇô Din fr. h├ęr├ęditaire, lat. hereditarius.
EREDIT├üR, -─é, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularit─â╚Ťi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin mo╚Ötenire, care se mo╚Ötene╚Öte; mo╚Ötenit. ÔÇô Din fr. h├ęr├ęditaire, lat. hereditarius.
EREDIT├üR, -─é, ereditari, -e, adj. 1. (Despre anumite particularit─â╚Ťi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate. Rezolvarea problemelor de dirijare a particularit─â╚Ťilor ereditare ale organismelor este posibil─â numai prin aplicarea concep╚Ťiei miciuriniste ├«n biologie. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/4. 2. (Despre un bun, un privilegiu, un titlu etc.) Care se transmite prin mo╚Ötenire, care este mo╚Ötenit. ÔŚŐ Prin╚Ť ereditar = prin╚Ť care are dreptul s─â mo╚Öteneasc─â tronul sau (rar) s─â ├«ntemeieze o dinastie. ├Än locul unei domnii de ╚Öapte ani, [Cantacuzino] viseaz─â s─â devin─â prin╚Ť ereditar. BOLINTINEANU, O. 253.
ereditár adj. m., pl. ereditári; f. ereditáră, pl. ereditáre
ereditár adj. m., pl. ereditári; f. sg. ereditáră, pl. ereditáre
EREDITÁR adj. 1. congenital, înnăscut, moștenit. (Caractere ~.) 2. v. patrimonial.
EREDIT├üR, -─é adj. Transmis prin mo╚Ötenire; care se mo╚Ötene╚Öte; mo╚Ötenit. [Var. hereditar, -─â adj. / cf. fr. h├ęr├ęditaire, it. ereditario].
EREDIT├üR, -─é adj. 1. care se transmite prin ereditare. 2. (despre bunuri) care se transmit prin mo╚Ötenire. (< fr. h├ęr├ęditaire, lat. hereditarius)
EREDIT├üR ~─â (~i, ~e) 1) (despre particularit─â╚Ťi fizice sau psihice) Care este transmis prin ereditate. Boal─â ~─â. 2) Care este transmis prin mo╚Ötenire; mo╚Ötenit; str─âmo╚Öesc. /<fr. h├ęr├ęditaire, lat. hereditarius
ereditar a. 1. care se transmite prin mo╚Ötenire: bunuri ereditare; 2. care trece dela p─ârin╚Ťi la copii: ftizia se crede ereditar─â.
*eredit├ír, -─â adj. (lat. hereditarius). Care se transmite pin mo╚Ötenire: avere ereditar─â. Care se comunic─â de la p─ârin╚Ť─ş la copi─ş: boal─â ereditar─â.
EREDITAR adj. congenital, înnăscut, moștenit. (Un defect ~.)
cod ereditár sint. s. 1979 (biol.) Patrimoniu ereditar v. sociobiologie //din cod + ereditar//

Ereditar dex online | sinonim

Ereditar definitie

Intrare: ereditar
ereditar adjectiv
eridetar
ereditariu