ered sm, a vz erede

erede [At: SĂULESCU, HR. I, 37/12 / V: (asr) ered, her~, (reg) irez / Pl: ~ezi / E: it erede, lat heres] (Înv) 1 sm Persoană care urmează pe cineva într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc., pe baza dreptului de succesiune Si: succesor. 2 a (Înv; îs) Principe ~ Moștenitor. 3-4 sm, a (Rar) Continuator al unei opere (sau al unor valori culturale). 5 sm (Reg; îf ivez) Descendent. 6 sm (Jur; liv) Succesor.

ERÉDE, erezi, s. m. (Livr.) Moștenitor. – Din lat. heres, -dis, it. erede.

ERÉDE, erezi, s. m. (Livr.) Moștenitor. – Din lat. heres, -dis, it. erede.

eréde s. m., pl. erézi

eréde s. m., pl. erézi

ERÉDE s. v. moștenitor, succesor, urmaș.

ERED- v. eredo-.

ERÉDE s.m. Moștenitor. [Var. herede s.m. / < lat. heres, it. erede].

ERÉDE s. m. moștenitor. (< lat. heres, -dis, it. erede)

erede m. termen juridic pentru moștenitor.

*eréde m. (lat. héres, herédis). Rar. Moștenitor.

erede s. v. MOȘTENITOR. SUCCESOR. URMAȘ.

ERÉDE (< lat., fr.) s. m. Persoană cu vocație succesorală (legală) universală sau cu titlu universal; moștenitor.