erector definitie

10 definiții pentru erector

erector, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: fr érecteur] 1 a (D. mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2 sn Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definită a pieselor prefabricate grele.
ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din fr. érecteur.
ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din fr. érecteur.
erectór1 adj. m., pl. erectóri; f. sg. și pl. erectoáre
erectór2 (mașină) s. n., pl. erectoáre
erectór adj. m., pl. erectóri; f. sg. și pl. erectoáre
erectór s. n., pl. erectoáre
ERECTÓR adj.m. (Despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. // s.n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. [< fr. érecteur].
ERECTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (mușchi, nerv) care servește la ridicarea anumitor organe. II. s. n. mașină de lucru folosită la ridicarea și așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. (< fr. érecteur)
ERECTÓR ~oáre n. Mașină folosită pentru ridicarea și așezarea unor piese grele. /<fr. érecteur

erector dex

Intrare: erector
erector adjectiv substantiv neutru