Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru erbacee

ERBAC├ëE, erbacee, adj., s. f. (Plant─â) care are tulpina sub╚Ťire, fraged─â, moale ╚Öi apoas─â, de obicei verde. ÔÇô Din fr. herbac├ę, lat. herbaceus.
ERBAC├ëE, erbacee, adj., s. f. (Plant─â) care are tulpina sub╚Ťire, fraged─â, moale ╚Öi apoas─â, de obicei verde. ÔÇô Din fr. herbac├ę, lat. herbaceus.
ERBACÉE, erbacee, adj. f. (Bot.; despre plante) Care are tulpina fragedă, moale și apoasă, adesea verde; ierbos. Trifoiul este o plantă erbacee.
erbac├ęe adj. f., s. f., pl. erbac├ęe
erbac├ęe adj. f., s. f., pl. erbac├ęe
ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.)
ERBAC├ëE adj., s.f. (Plant─â) cu tulpina fraged─â, moale (ca iarba). [Pron. -ce-e, pl.invar. / < fr. herbac├ę, cf. lat. herba ÔÇô iarb─â].
ERBAC├ëE adj., s. f. (plant─â) cu tulpina sub╚Ťine, nelignificat─â, cu aspect de iarb─â. (< fr. herbac├ę, lat. herbaceus)
ERBAC├ëE ~ adj. (despre plante) Care are tulpina sub╚Ťire, fraged─â, moale (ca iarba) ╚Öi, de obicei, verde; ierbos. [Sil. er-ba-ce-e] /<fr. herbac├ę, lat. herbaceus
ERBACEE adj. ierbos. (Plant─â ~.)

Erbacee dex online | sinonim

Erbacee definitie

Intrare: erbacee
erbacee adjectiv feminin substantiv feminin