erasmic, ~ă a [At: L. ROM. 1962, nr. 5, 563 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr érasmique] 1-7 (Liv) Erasmian (1-7).

erásmic adj. m., pl. erásmici; f. erásmică, pl. erásmice

erásmic adj. m., pl. erásmici; f. sg. erásmică, pl. erásmice

ERÁSMIC, -Ă adj. Care provine de la Erasm. ◊ Citire erasmică = citire a limbilor clasice indicată de Erasm, potrivit modului cum acesta presupunea că se pronunțau. [Cf. Erasm din Rotterdam – învățat olandez din evul mediu].