Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru er─â

er─â1 sf [At: VALIAN, V. / Pl: ere / E: fr ├Ęre, lat aera] 1 (Rar) Punct de plecare al unei anumite cronologii. 2 Perioad─â istoric─â al c─ârei ├«nceput ├«l constituie un eveniment important, de la care se num─âr─â anii. 3 Perioad─â din istoria omenirii, a unui popor etc., determinat─â de un eveniment important, care modific─â vechea stare de fapt Si: epoc─â. 4 (Rar; nob) Etap─â din via╚Ťa unui individ, caracterizat─â printr-o anumit─â orientare a activit─â╚Ťii sale. 5 Perioad─â din istoria societ─â╚Ťii caracterizat─â printr-o anumit─â orientare a g├óndirii, a mentalit─â╚Ťilor etc. 6 Fiecare dintre marile diviziuni ale istoriei p─âm├óntului.
er─â2 av, c vz iar2 corectat─â
├ëR─é, ere, s. f. 1. Perioad─â istoric─â ce ├«ncepe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se porne╚Öte num─âr─âtoarea anilor. 2. Epoc─â (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. ÔÇô Din fr. ├Ęre, lat. aera.
├ëR─é, ere, s. f. 1. Perioad─â istoric─â ce ├«ncepe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se porne╚Öte num─âr─âtoarea anilor. 2. Epoc─â (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. ÔÇô Din fr. ├Ęre, lat. aera.
├ëR─é, ere, s. f. 1. Perioad─â istoric─â care ├«ncepe cu data unui anumit eveniment sau fapt de la care porne╚Öte num─âr─âtoarea anilor. Anul 400 ├«naintea erei noastre. 2. Epoc─â (1). Lung, clopotele vie╚Ťii ├«n patru z─âri r─âsun─â ╚śi era comunist─â ├«n lume o vestesc. FRUNZ─é, S. 3. 3. Fiecare din diviziuni e de prim ordin ├«n care este ├«mp─âr╚Ťit─â istoria p─âm├«ntului. V. epoc─â (3). Era primar─â. Era secundar─â.
├ęr─â s. f., g.-d. art. ├ęrei; pl. ├ęre
├ęr─â s. f., g.-d. art. ├ęrei; pl. ├ęre
ÉRĂ s. 1. epocă, perioadă, (livr.) ev. (O nouă ~ în istoria omenirii.) 2. v. eon.
├ëR─é s.f. 1. Epoc─â, perioad─â istoric─â marcat─â de un eveniment deosebit, de la care se ├«ncepe num─âr─âtoarea anilor. ÔÖŽ Epoc─â de la care ├«ncepe o nou─â ordine a lucrurilor. 2. Fiecare dintre marile diviziuni ale timpurilor geologice. [< fr. ├Ęre, it. era, cf. lat. aera ÔÇô epoc─â].
-├ëR2, -├ëR─é/-├Ź╚Ü─é elem. or2.
-ÉR1 elem. -ar2. ()
├ëR─é s. f. 1. perioad─â istoric─â marcat─â de un eveniment deosebit, de la care se ├«ncepe num─âr─âtoarea anilor. ÔŚŐ epoc─â de la care ├«ncepe o nou─â ordine a lucrurilor. 2. (geol.) fiecare dintre marile diviziuni ale istoriei P─âm├óntului. (< fr. ├ęre, lat. aera)
-ÉZĂ2 suf. v. -or4.
-├Ź╚Ü─é2 elem. -er2.
-├Ź╚Ü─é1 elem. or2. ()
-├ôR2, -├ęz─â, -├ş╚Ť─â, /-├ęr, -├ęr─â, -├ş╚Ť─â elem. ÔÇ×nume de agentÔÇŁ, ÔÇ×practicant al unei meseriiÔÇŁ. v. -ar2. (< fr. -eur, -euse)
├ëR─é ~e f. 1) Perioad─â de timp ├«ndelungat─â care porne╚Öte de la un anumit eveniment sau fapt, constituind punctul de la care ├«ncepe num─âr─âtoarea anilor. 2) Perioad─â de timp din dezvoltarea istoric─â a omenirii sau a universului, marcat─â de anumite evenimente importante sau caracterizat─â printr-o anumit─â stare de lucruri; epoc─â. 3) Subdiviziune a timpului geologic din care const─â istoria P─âm├óntului. [G.-D. erei] /<fr. ├ęre, lat. aera
eră f. 1. epocă fixă dela care se începe a se socoti anii; 2. epocă remarcabilă: eră de libertate. V. Nume proprii.
Er─â f. ├Än istoria universal─â se disting urm─âtoarele ere; Era dela crea╚Ťiunea lumii, 4004 a. Cr. (dup─â catolici) ╚Öi 5503 a. Cr. (dup─â ortodoc╚Öi); Era Romei, dela fundarea acestui ora╚Ö, 753 a. Cr.; Era cre╚Ötin─â sau vulgar─â, dela na╚Öterea lui Crist: Era mahomedan─â sau Hegira, dela fuga lui Mahomed, 622 d. Cr. Ca toate popoarele ortodoxe, Rom├ónii num─ârau p├ón─â ├«n secolul al XIII-lea dup─â anii dela facerea lumii (1 Sept. 5508 a. Cr. + 1914= 7422); astfel cronicarii rapoart─â c─â Vasile Lupu domni dela 7142-7161, din cari sc─âz├óndu-se anii posteriori erei cre╚Ötine, ob╚Ťinem pe aceasta din urm─â: 1634-1653.
*├ęr─â f., pl. e (lat. aer─â, er─â). Epoc─â fix─â de c├«nd ├«ncep a se socoti ani─ş. Epoc─â ├«nsemnat─â: domnia lu─ş ╚śtefan cel Mare a fost o er─â de glorie.
ERĂ s. 1. epocă, perioadă, (livr.) ev. (O nouă ~ în istoria omenirii.) 2. (FILOZ.) eon, epocă.
ERA NOU─é, publica╚Ťie politic─â ╚Öi literar─â a grup─ârii ÔÇ×JunimeaÔÇŁ; a ap─ârut, s─âpt─âm├ónal, la Ia╚Öi (1889-1900, cu ├«ntreruperi). A fost ├«ntemeiat─â ╚Öi condus─â de P. Th. Missir, A.C. Cuza, N. Volenti ╚Öi E. Ionescu.
├ëR─é (< fr., lat.) s. f. 1. Perioad─â istoric─â ce ├«ncepe cu data unui anumit eveniment, real sau legendar, de la care se porne╚Öte num─âr─âtoarea anilor. 2. Epoc─â (1). 3. (STRAT.) Cea mai mare subdiviziune din istoria geologic─â a P─âm├óntului, ale c─ârui depozite constituie ├«n spa╚Ťiu o grup─â. E. sunt caracterizate prin faun─â ╚Öi flor─â proprii, delimitate ├«ntre ele prin discordan╚Ťe produse de manifestarea unor procese geologice majore. Conform criteriului paleontologic, e. sunt urm─âtoarele: Arhaic, Proterozoic, Paleozoic, Mezozoic, Neozoic (Cainozoic, Antropogen). E. are urm─âtoarele subdiviziuni: perioad─â, epoc─â, etaj, subetaj. Sin. eon.
├ęr─â, ere s. f. 1. Perioad─â de timp care ├«ncepe de la un fapt sau un eveniment istoric. 2. Epoc─â. ÔŚŐ Er─â cre╚Ötin─â = er─â care ├«ncepe de la anul na╚Öterii lui Hristos, fixat─â ├«n anul 753 de la ├«ntemeierea Romei (ab urbe condita) de c─âtre c─âlug─ârul Dionisie cel Mic (Exiguul), originar din Sci╚Ťia Mic─â (Dobrogea de Azi). Er─â geologic─â = fiecare dintre cele cinci diviziuni ale straturilor din istoria P─âm├óntului. ÔÇô Din fr. ├Ęre, lat. aera.

Er─â dex online | sinonim

Er─â definitie

Intrare: er─â (subst.)
er─â 1 subst. substantiv feminin
Intrare: er─â
er─â
Intrare: or (suf.)
er─â 2 suf.
i╚Ť─â 2 suf.
er 2 suf.
ez─â
or 1 suf. sufix element de compunere