epurație sf [At: DL / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr épuration] Epurare (1).

epurațiune sf vz epurație

EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare. – Din fr. épuration.

EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare. – Din fr. épuration.

EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare.

epuráție (-ți-e) s. f., art. epuráția (-ți-a), g.-d. art. epuráției; pl. epuráții, art. epuráțiile (-ți-i-)

epuráție s. f. (sil. -ți-e), art. epuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. epuráției; pl. epuráții, art. epuráțiile (sil. -ți-i-)

EPURÁȚIE s. v. epurare.

EPURÁȚIE s.f. Epurare, purificare, curățire. [Gen. -iei, var. epurațiune s.f. / < fr. epuration].

EPURAȚIÚNE s.f. v. epurație.

EPURÁȚIE s. f. epurare. (< fr. épuration)

EPURAȚIE s. (TEHN.) epurare, purificare, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.)