epurator sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~oare, (înv) ~i sm / E: épurateur] Aparat sau instalație care servește la îndepărtarea impurităților dintr-un material solid, lichid sau gazos.

EPURATÓR, epuratoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau gazoase. – Din fr. épurateur.

EPURATÓR, epuratoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau gazoase. – Din fr. épurateur.

epuratór s. n., pl. epuratoáre

epuratór s. n., pl. epuratoáre

EPURATÓR s. (TEHN.) purificator. (~ pentru apa potabilă.)

EPURATÓR s.n. Aparat cu ajutorul căruia se face curățirea unui material de substanțele nefolositoare sau dăunătoare. [Cf. fr. épurateur].

EPURATÓR s. n. aparat, instalație care servește la îndepărtarea impurităților dintr-un material solid sau fluid. (< fr. épurateur)

EPURATÓR ~oáre n. Aparat folosit pentru epurare; purificator. /<fr. épurateur

EPURATOR s. purificator. (~ pentru apa potabilă.)