Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru epurativ

epurativ, ~─â a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: ├ępuratif] (Rar) Care epureaz─â (1) Si: purificator.
EPURAT├ŹV, -─é, epurativi, -e, adj. Capabil s─â cure╚Ťe; purificator. ÔÇô Din fr. ├ępuratif.
EPURAT├ŹV, -─é, epurativi, -e, adj. Capabil s─â cure╚Ťe; purificator. ÔÇô Din fr. ├ępuratif.
epurat├şv adj. m., pl. epurat├şvi; f. epurat├şv─â, pl. epurat├şve
epurat├şv adj. m., pl. epurat├şvi; f. sg. epurat├şv─â, pl. epurat├şve
EPURAT├ŹV, -─é adj. De natur─â a epura, purificator. [< fr. ├ępuratif].
EPURAT├ŹV, -─é adj. de natur─â a epura, purificator. (< fr. ├ępuratif)

Epurativ dex online | sinonim

Epurativ definitie

Intrare: epurativ
epurativ adjectiv