epurare definitie

2 intrări

24 definiții pentru epurare

epura vt [At: CONTEMP., 1948, nr. 104, 10/1 / Pzi: ~rez / E: fr epurer] 1 (C. i. soluții, amestecuri) A curăța de substanțele sau de corpurile nefolositoare ori dăunătoare. 2 (În regimul comunist) A elimina persoanele considerate necorespunzătoare sau ostile din partid, dintr-o instituție, dintr-o organizație etc. 3 (În regimul comunist) A îndepărta dintr-o bibliotecă volumele, publicațiile considerate necorespunzătoare sau periculoase din punct de vedere ideologic.
epurare sf [At: DL / Pl: ~rări / E: epura] 1 Operație de îndepărtare a substanțelor sau a corpurilor nefolositoare dintr-o soluție, dintr-un amestec etc. Si: curățare, epurație, purificare. 2 (Îs) ~a apei Operație de îndepărtare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substanțelor care le fac improprii anumitor întrebuințări. 3 (În regimul comunist) Eliminare a persoanelor considerate necorespunzătoare sau ostile din partid, dintr-o instituție, dintr-o organizație. 4 (În regimul comunist) Îndepărtare dintr-o bibliotecă a volumelor, a publicațiilor considerate necorespunzătoare sau periculoase din punct de vedere ideologic.
EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer.
EPURÁRE, epurări, s. f. Acțiunea de a epura; epurație, curățire, purificare. ◊ Epurarea apei = operație de îndepărtare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substanțelor care le fac improprii anumitor întrebuințări. – V. epura.
EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer.
EPURÁRE, epurări, s. f. Acțiunea de a epura; epurație, curățire, purificare. ◊ Epurarea apei = operație de îndepărtare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substanțelor care le fac improprii anumitor întrebuințări. – V. epura.
EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A curăța, a întări o instituție, o întreprindere etc. prin îndepărtarea elementelor necorespunzătoare, nedemne, dăunătoare sau dușmănoase. ♦ (Cu privire la fondul unei biblioteci) A îndepărta cărțile dăunătoare sau necorespunzătoare din punct de vedere științific.
EPURÁRE, epurări, s. f. Acțiunea de a epura. 1. Operație de îndepărtare a stbstanțelor sau a corpurilor nefolositoare sau dăunătoare dintr-o soluție etc. 2. Îndepărtarea elementelor necorespunzătoare, nedemne, dăunătoare sau dușmănoase dintr-o instituție, o întreprindere etc. ♦ Îndepărtare din fondul unei biblioteci a cărților dăunătoare sau necorespunzătoare din punct de vedere științific.
epurá (a ~) vb., ind. prez. 3 epureáză
epuráre s. f., g.-d. art. epurắrii; pl. epurắri
epurá vb., ind. prez. 1. sg. epuréz, 3 sg. și pl. epureáză
epuráre s. f., g.-d. art. epurării; pl. epurări
EPURÁ vb. (TEHN.) v. purifica.
EPURÁRE s. (TEHN.) epurație, purificare, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.)
A epura ≠ a polua
Epurare ≠ poluare
EPURÁ vb. I. tr. 1. A curăța (o soluție etc.) de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A îndepărta (dintr-o instituție, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr. épurer].
EPURÁRE s.f. Acțiunea de a se epura și rezultatul ei; curățire, purificare, epurație. [< epura].
EPURÁ vb. tr. 1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă. 2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia; (fam.) a exclude; (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic. (< fr. épurer)
A EPURÁ ~éz tranz. 1) (amestecuri, soluții, substanțe) A face pur prin eliminarea corpurilor străine. 2) (personalul unei întreprinderi) A reduce, dând afară. 3) (moravuri, limba, biblioteci etc.) A curăța de lucruri inutile sau dăunătoare. /<fr. épurer
EPURA vb. (TEHN.) a purifica. (A ~ apa.)
EPURARE s. (TEHN.) epurație, purificare, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.)
epurá vb. I 1992 (Sensul circulă din anii ’50) v. restructura (din fr. épurer)
epuráre s. f. Îndepărtare dintr-un post din cauze social-politice ◊ „Epurare mascată. În prezent, în organigrama guvernului există 424 posturi. Recent, au fost desființate un număr de 128 de posturi, epurarea fiind mascată sub pretextul reducerii cheltuielilor bugetare.” R.l. 8 IX 93 p. 3. ◊ „Modelul «marilor epurări» staliniste de la sfârșitul deceniului 4 l-a obsedat pe Nicolae Ceaușescu [...]” Sf.pol. 7/93 p. 19. ◊ „Stoparea epurărilor pe criterii politice” Ev.z. 27 I 97 p. 4 (formal din fr. épuration; DEX – alte sensuri; semnificația este mai veche, dicționarele i-au dat însă alte sensuri, unele potrivite ideologiei comuniste)

epurare dex

Intrare: epura
epura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: epurare
epurare substantiv feminin