Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru epuizare

epuiza [At: I. NEGRUZZI, S. III, 133 / P: ~pu-i~ / Pzi: ~zez / E: fr ├ępuiser] 1 vt (C. i. bunuri materiale) A ├«ntrebuin╚Ťa ├«n ├«ntregime Si: a consuma. 2 vt (C. i. stocuri de m─ârfuri, edi╚Ťii etc.) A vinde (integral). 3 vt (C. i. resurse naturale) A sec─âtui. 4 vt (C. i. teme, argumente, probleme etc.) A l─âmuri complet o problem─â, discut├ónd toate am─ânuntele. 5-6 vtr A (se) termina. 7 vr (C. i. mijloace, posibilit─â╚Ťi etc.) A trece ├«n revist─â p├ón─â la cap─ât. 8-9 vtr A (se) extenua din punct de vedere fizic sau moral Si: a (se) istovi, (├«vr) enervant (2).
epuizare sf [At: REBREANU, P. S. 154 / Pl: ~z─âri / E: epuiza] 1 Consumare sau ├«ntrebuin╚Ťare integral─â. 2 V├ónzare integral─â (a unor m─ârfuri, edi╚Ťii etc.). 3 Sec─âtuire a unor rezerve de substan╚Ťe, resurse naturale etc. 4 Discutare sau studiere am─ânun╚Ťit─â (a unor teme, probleme etc.). 5 Terminare. 6-7 Extenuare (1,3).
EPUIZ├ü, epuizez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) termina, a (se) sf├ór╚Öi, a (se) ispr─âvi, un bun material (consum├ónd, v├ónz├ónd etc.). 2. Tranz. A l─âmuri complet, a discuta ├«n toate am─ânuntele, a ispr─âvi de studiat o problem─â. 3. Tranz. ╚Öi refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] ÔÇô Din fr. ├ępuiser.
EPUIZ├üRE, epuiz─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) epuiza; terminare, ispr─âvire. 2. Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei s─âp─âturi sau al unui batardou ├«n vederea execut─ârii unor lucr─âri de construc╚Ťii. 3. Pierdere a capacit─â╚Ťii func╚Ťionale a unui organ, a unui sistem sau a ├«ntregului organism ├«n urma unei solicit─âri excesive; extenuare, oboseal─â, uzur─â. [Pr.: -pu-i-] ÔÇô V. epuiza.
EPUIZ├ü, epuizez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) termina, a (se) sf├ór╚Öi, a (se) ispr─âvi, un bun material (consum├ónd, v├ónz├ónd etc.). 2. Tranz. A l─âmuri complet, a discuta ├«n toate am─ânuntele, a ispr─âvi de studiat o problem─â. 3. Tranz. ╚Öi refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] ÔÇô Din fr. ├ępuiser.
EPUIZ├üRE, epuiz─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) epuiza; terminare, ispr─âvire. 2. Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei s─âp─âturi sau al unui batardou ├«n vederea execut─ârii unor lucr─âri de construc╚Ťii. 3. Pierdere a capacit─â╚Ťii func╚Ťionale a unui organ, a unui sistem sau a ├«ntregului organism ├«n urma unei solicit─âri excesive; extenuare, oboseal─â, uzur─â. [Pr.: -pu-i-] ÔÇô V. epuiza.
EPUIZ├ü, epuizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A termina, a sf├«r╚Öi, a ispr─âvi (├«ntrebuin╚Ť├«nd, consum├«nd, v├«nz├«nd). A epuizat rezervele. Ôľş Ab─ât├«ndu-se ├«n treac─ât pentru a re├«nnoi o provizie epuizat─â de pesme╚Ťi. C. PETRESCU, O. P. I 148. ÔŚŐ Refl. pas. De prisos a mai spune ce succese a avut gazeta noastr─â! Edi╚Ťia pentru capital─â s-a epuizat ├«n c├«teva momente. CARAGIALE, M. 56. 2. Tranz. A l─âmuri complet f─âr─â a l─âsa ceva neclar, a discuta ├«n toate am─ânuntele; a ispr─âvi de studiat, de cercetat. Profesorul a epuizat tratarea chestiunii. 3. Refl. (Despre fiin╚Ťe, despre for╚Ťa lor fizic─â sau psihic─â) A se istovi, a se slei, a se extenua. ÔŚŐ Tranz. L-au epuizat at├«tea suferin╚Ťe. ÔÇô Pronun╚Ťat: -pu-i-.
EPUIZ├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) epuiza. 1. Terminare, sf├«r╚Öire, ispr─âvire (prin ├«ntrebuin╚Ťare, consumare, v├«nzare). Epuizarea unei edi╚Ťii. ÔÖŽ L─âmurire complet─â, discutare ├«n toate am─ânuntele. Epuizarea ordinii de zi. 2. Istovire, sleire, sl─âbire, extenuare. Stai lini╚Ötit, nu-i nimic grav... Epuizare ╚Öi surexcitare nervoas─â, at├«t! REBREANU, P. S. 154. ÔÇô Pronun╚Ťat: -pu-i-.
epuizá (a ~) (-pu-i-) vb., ind. prez. 3 epuizeáză
epuizáre (-pu-i-) s. f., g.-d. art. epuizắrii; pl. epuizắri
epuiz├í vb. (sil. -pu-i-), ind. prez. 1 sg. epuiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. epuize├íz─â
epuizáre s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. epuizării; pl. epuizări
EPUIZÁ vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. extenua.
EPUIZÁRE s. 1. v. consumare. 2. v. extenuare.
EPUIZ├ü vb. I. 1. tr., refl. A (se) termina, a (se) ispr─âvi. 2. tr. A l─âmuri complet, a termina discu╚Ťiile, a ├«ncheia (o problem─â). 3. refl. A se istovi, a se extenua. [Pron. -pu-i-. / < fr. ├ępuiser].
EPUIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) epuiza; extenuare. [< epuiza].
EPUIZ├ü vb. I. tr., refl. a (se) termina, a (se) ispr─âvi. II. tr. a l─âmuri complet, a termina discu╚Ťiile. III. refl. a se extenua. (< fr. ├ępuiser)
A EPUIZ├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discu╚Ťii etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. ├ępuiser
A SE EPUIZ├ü m─â ~├ęz 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit p├ón─â la sf├ór╚Öit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde for╚Ťa ╚Öi energia; a se obosi peste m─âsur─â; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. ├ępuiser
EPUIZA vb. 1. a (se) consuma, a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) 2. a isprăvi, a încheia, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A ~ tot ce avea de spus.) 3. a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. șl Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.)
EPUIZARE s. 1. consumare, isprăvire, sfîrșire, sfîrșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 2. extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

Epuizare dex online | sinonim

Epuizare definitie

Intrare: epuiza
epuiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pu-i-
Intrare: epuizare
epuizare substantiv feminin
  • silabisire: -pu-i-