Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru epolet

epaulet sn vz epolet
epolet sm [At: AR (1829), 1907/1 S ╚Öi: (├«nv) epaul~ / V: (├«nv) ~─â sf (reg) apal~ (pl: ~uri) sn, (├«vr) ~lit (pl: ~e), spal~ sn / Pl: ~e╚Ťi, (├«nv) ~e, ~uri sn / E: fr ├ępaulette, apalet, it spalletta] 1 Band─â de stof─â care se aplic─â pe umerii uniformelor (militare) ╚Öi pe care se indic─â, de obicei, gradul ╚Öi specialitatea. 2 (Fig) Grad de ofi╚Ťer. 3 Accesoriu de ├«mbr─âc─âminte, de forma unei benzi, folosit ca ornament pe umerii unei bluze, unei rochii etc.
epolet─â sf vz epolet
epolit sf vz epolet
EPOL├ëT, epole╚Ťi, s. m. Band─â de stof─â care se prinde pe umerii uniformelor ╚Öi pe care se aplic─â de obicei ├«nsemnele gradului, ale specialit─â╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. ├ępaulette.
EPOL├ëT, epole╚Ťi, s. m. Band─â de stof─â care se prinde pe umerii uniformelor ╚Öi pe care se aplic─â de obicei ├«nsemnele gradului, ale specialit─â╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. ├ępaulette.
EPOL├ëT, epole╚Ťi, s. m. Band─â de stof─â (uneori tivit─â sau acoperit─â cu galon de fir, alteori m─ârginit─â ╚Öi de franjuri), care se aplic─â pe umerii uniformelor. [Generalul], cu epole╚Ťi mari de aur care c─âdeau pe umeri ├«n jos, trecea zvelt de la o sal─â la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Sublocotenentul ├«╚Öi aranj─â... z─âp─âcit epoletul st├«ng. SAHIA, N. 89. ÔÇô PL ╚Öi: (n.) epolete (NEGRUZZI, S. I 66), epoleturi (KOG─éLNICEANU, S. 111).
epol├ęt s. m., pl. epol├ę╚Ťi
epol├ęt s. m., pl. epol├ę╚Ťi
EPOL├ëT s. (MIL.) (├«nv.) spalet. (Ofi╚Ťeri cu ~╚Ťi.)
EPOL├ëT s.m. Band─â (carton ├«mbr─âcat cu stof─â) care se aplic─â pe umerii uniformelor militare ╚Öi pe care se indic─â gradul, specialitatea militar─â etc. [Pl. -e╚Ťi, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. ├ępaulette].
EPOL├ëT s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indic─â gradul ╚Öi specialitatea militar─â. 2. extremitate superioar─â a v├órfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. ├ępaulette)
epol├ęt─â (epol├ęte), s. f. ÔÇô Band─â de stof─â pe umerii uniformelor cu ├«nsemnele gradului. ÔÇô Var. epolet. Fr. ├ępaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epolet┼ş (Sanzewitsch 282; Bogaci).
EPOL├ëT ~╚Ťi m. F├ó╚Öie de stof─â prins─â pe umerii uniformelor militare, pe care se indic─â gradul ╚Öi genul de arme. /<fr. ├ępaulette
epolet─â f. 1. ornament cu ciucuri ce militarii poart─â pe umeri ╚Öi care serv─â a ar─âta gradul; 2. grad de ofi╚Ťer: a ob╚Ťinut epoleta (= fr. ├ępaulette).
epol├ęt n., pl. e, ╚Öi m. (rus. epol├ęt, d. fr. ├ępaulette, dim. d. ├ępaule, vfr. espalde, din espadle, lat. sp├íthula ╚Öi sp├ítula, dim. d. spatha, spad─â lat─â; vgr. sp├íthe. V. spalier, spat─â). Ornament cu c─şucur─ş sa┼ş alt-fel pe care militari─ş ├«l poart─â la umeri─ş tunici─ş. Fig. Gradu de ofi╚Ťer: a ob╚Ťinut epoletu. ÔÇô Pe la 1850 ╚Öi spal├ęt (it. soaletta).
EPOLET s. (MIL.) (├«nv.) spalet. (Ofi╚Ťeri cu ~.)

Epolet dex online | sinonim

Epolet definitie

Intrare: epolet (pl. epole╚Ťi)
epolet pl. epole╚Ťi substantiv masculin
epaulet
epolet─â
Intrare: epolet (pl. epoleturi)
epolet pl. epoleturi
Intrare: epolet (pl. epolete)
epolet pl. epolete
epolit