Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru epolet

epaulet sn vz epolet
epolet sm [At: AR (1829), 1907/1 S și: (înv) epaul~ / V: (înv) sf (reg) apal~ (pl: ~uri) sn, (îvr) ~lit (pl: ~e), spal~ sn / Pl: ~eți, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr épaulette, apalet, it spalletta] 1 Bandă de stofă care se aplică pe umerii uniformelor (militare) și pe care se indică, de obicei, gradul și specialitatea. 2 (Fig) Grad de ofițer. 3 Accesoriu de îmbrăcăminte, de forma unei benzi, folosit ca ornament pe umerii unei bluze, unei rochii etc.
epole sf vz epolet
epolit sf vz epolet
EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă (uneori tivită sau acoperită cu galon de fir, alteori mărginită și de franjuri), care se aplică pe umerii uniformelor. [Generalul], cu epoleți mari de aur care cădeau pe umeri în jos, trecea zvelt de la o sală la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Sublocotenentul își aranjă... zăpăcit epoletul stîng. SAHIA, N. 89. – PL și: (n.) epolete (NEGRUZZI, S. I 66), epoleturi (KOGĂLNICEANU, S. 111).
epolét s. m., pl. epoléți
epolét s. m., pl. epoléți
EPOLÉT s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~ți.)
EPOLÉT s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].
EPOLÉT s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette)
epolétă (epoléte), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci).
EPOLÉT ~ți m. Fâșie de stofă prinsă pe umerii uniformelor militare, pe care se indică gradul și genul de arme. /<fr. épaulette
epoletă f. 1. ornament cu ciucuri ce militarii poartă pe umeri și care servă a arăta gradul; 2. grad de ofițer: a obținut epoleta (= fr. épaulette).
epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).
EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~.)

Epolet dex online | sinonim

Epolet definitie

Intrare: epolet (pl. epoleți)
epolet pl. epoleți substantiv masculin
epaulet
epoletă
Intrare: epolet (pl. epoleturi)
epolet pl. epoleturi
Intrare: epolet (pl. epolete)
epolet pl. epolete
epolit