Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru epoh─â

epoc─â sf [At: (a. 1778) BV II, 227 / A: ╚Öi epoc─â / V: (├«nv) ~oh─â, (├«vr) ~ohi / Pl: ~oci, (├«nv) ~oce / E: fr ├ępoque, ngr ß╝ɤÇ╬┐¤ç╬«] 1 Perioad─â de timp ├«n dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, marcat─â de un eveniment istoric, cultural, ╚Ötiin╚Ťific etc. important, de o personalitate sau caracterizat─â printr-o tr─âs─âtur─â dominant─â. 2 (D. costume, mobilier etc; ├«la) De ~ Care este executat respect├óndu-se stilul caracteristic unei anumite perioade din trecut. 3 (├Äe) A face ~ A se impune la un moment dat sau a marca o mod─â. 4 (Pex) Durat─â a unei ac╚Ťiuni, situa╚Ťii etc. 5 (Pex) Totalitate a persoanelor care tr─âiesc ├«n aceea╚Öi perioad─â de timp sau care apar╚Ťin aceleia╚Öi genera╚Ťii. 6 (Pex) Totalitate a evenimentelor, ac╚Ťiunilor, situa╚Ťiilor etc. care apar╚Ťin unei anumite perioade de timp. 7 Perioad─â (lung─â) a timpului de fa╚Ť─â sau despre care se vorbe╚Öte. 8 Moment din via╚Ťa sau activitatea unui individ, determinat prin una sau mai multe fapte, ├«nt├ómpl─âri, situa╚Ťii etc. particulare. 9 Interval de timp (nedeterminat). 10 (Determinat de un adjectiv posesiv care indic─â apartenen╚Ťa) Perioad─â lung─â de timp raportat─â la o genera╚Ťie. 11 Perioad─â de timp favorabil─â afirm─ârii uneia sau mai multor persoane. 12 (├Änv) Perioad─â de timp care corespunde unui stadiu de dezvoltare a unui organism Si: etap─â, faz─â. 13 (Spc) V├órst─â. 14 Moment ├«n care se repet─â periodic acela╚Öi lucru ├«n acelea╚Öi condi╚Ťii. 15 (├Änv) Punct fix ╚Öi determinat ├«n timp. 16 Eveniment marcant care serve╚Öte ca punct de plecare pentru o cronologie particular─â Si: er─â. 17 (Spc) Subdiviziune a timpului geologic, mai mic─â dec├ót perioada, c─âreia ├«i corespunde ├«n spa╚Ťiu o serie de straturi. 18 (├Änv; pgn) Er─â. 19 (Fin) Zi de deschidere a unui cont, de la care ├«ncepe calcularea profilului (p├ón─â la scaden╚Ť─â).
epoh─â sf vz epoc─â
epohi sf vz epoc─â
├ëPOC─é, epoci, s. f. 1. Perioad─â ├«n dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebe╚Öte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, ├«nsemnate; er─â (2). ÔŚŐ Expr. A face epoc─â = a atrage aten╚Ťia, a face v├ólv─â, a se impune la un moment dat; a marca o mod─â. 2. Timp ├«n care se repet─â, periodic, acela╚Öi lucru ├«n acelea╚Öi condi╚Ťii. Epoca topirii z─âpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. ╚Öi: ep├│c─â. ÔÇô Var.: (├«nv.) ├ępoh─â s. f.] ÔÇô Din fr. ├ępoque.
ÉPOHĂ s. f. v. epocă.
├ëPOC─é, epoci, s. f. 1. Perioad─â ├«n dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebe╚Öte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, ├«nsemnate; er─â (2). ÔŚŐ Expr. A face epoc─â = a atrage aten╚Ťia, a face v├ólv─â, a se impune la un moment dat; a marca o mod─â. 2. Timp ├«n care se repet─â, periodic, acela╚Öi lucru ├«n acelea╚Öi condi╚Ťii. Epoca topirii z─âpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. ╚Öi: ep├│c─â. ÔÇô Var.: (├«nv.) ├ępoh─â s. f.] ÔÇô Din fr. ├ępoque.
ÉPOHĂ s. f. v. epocă.
EP├ôC─é, epoci, s. f. 1. Perioad─â ├«n dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebe╚Öte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, remarcabile. Leninismul este marxismul epocii noastre, steagul luptei pentru comunism. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2562. Pentru crearea unei ├«ntregi linii a ac╚Ťiunii rolului e necesar─â o cunoa╚Ötere am─ânun╚Ťit─â a piesei, a epocii, a vie╚Ťii. V. ROM. februarie 1952, 13. ├Änc─â ├«nainte de 1290, epoc─â c├«nd cronicile ╚Öi hrisoavele pun venirea Radului Negru v., se aflau prin╚Ťi rom├«ni. B─éLCESCU, O. I 136. ÔŚŐ Costum de epoc─â = ├«mbr─âc─âminte caracteristic─â unei perioade din trecut. ÔŚŐ Expr. (Prin exagerare) A face epoc─â = a atrage aten╚Ťia, a face v├«lv─â, a se impune (la un moment dat). 2. Timp, vreme (├«n care se repet─â periodic acela╚Öi lucru ├«n acelea╚Öi condi╚Ťii). Epoca ├«ns─âm├«n╚Ť─ârilor. Ôľş ╚śi zilele treceau. Epoca negurilor ├«n delt─â sosise. BART, E. 386. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. Au fost descoperite vase de ceramic─â din a doua epoc─â a fierului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 5/6. ÔÇô Accentuat ╚Öi: ├ępoc─â. - Pl. ╚Öi: (├«nvechit) epoce (GHEREA, ST. CR. II 294, EMINESCU, O. I 140). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ep├│h─â (RUSSO, S. 73, ALECSANDRI, T. 1035, NEGRUZZI, S. I 275) s. f.
EPÓHĂ s. f. v. epocă.
├ępoc─â s. f., g.-d. art. ├ępocii; pl. ├ępoci
├ępoc─â s. f., g.-d. art. ├ępocii; pl. ├ępoci
ÉPOCĂ s. 1. v. perioadă. 2. v. eră. 3. v. ani. 4. v. eon.
├ëPOC─é s.f. 1. Perioad─â, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. ÔŚŐ A face epoc─â = a marca o mod─â, a l─âsa o amintire durabil─â. 2. Timp, moment, vreme (c├ónd se repet─â ceva periodic la acelea╚Öi condi╚Ťii). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epoh─â s.f. / < fr. ├ępoque, it. epoca, cf. gr. epoche ÔÇô timp de oprire].
EPÓHĂ s.f. v. epocă.
├ëPOC─é s. f. 1. perioad─â din istorie marcat─â prin anumite evenimente ╚Öi tr─âs─âturi specifice importante. ÔÖŽ a face ~ = a se impune la un anumit moment, a l─âsa o amintire durabil─â. 2. timp, moment, vreme (c├ónd se repet─â ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< fr. ├ępoque, gr. epokhe)
├ępoc─â (├ępoci), s. f. ÔÇô Perioad─â, er─â. ÔÇô Var. (├«nv.) epoh─â, epohi. Ngr. ß╝ɤÇ╬┐¤ç╬« (sec. XVII, cf. G├íldi 183) ╚Öi modern din fr. ├ępoque. ÔÇô Der. epocal, adj. (memorabil).
├ëPOC─é ~ci f. 1) Perioad─â de timp din dezvoltarea istoric─â a omenirii sau a universului, marcat─â de anumite evenimente importante sau caracterizat─â printr-o anumit─â stare de lucruri; er─â. ~ca bronzului. 2) Timp marcat de un anumit eveniment sau de anumite fenomene caracteristice, care se repet─â cu regularitate. 3) Subdiviziune a timpului geologic, mai mic─â dec├ót perioada din care const─â istoria P─âm├óntului. [G.-D. epocii] /<fr. ├ępoque
epoc─â f. punct determinat ├«n istorie, moment c├ónd sÔÇÖa produs un fapt remarcabil: epoca slavismului (1290-1633) sau a grecismului (1633-1821) ├«n istoria rom├ón─â.
*├ępoc─â ╚Öi ep├│c─â f., pl. ─ş, e (vgr. epoh├ę; fr. ├ępoque, it. ├ępoca). Punct fix ├«n istorie. Dat─â, moment ├«nsemnat: epoca slavizmulu─ş (1290-1633) ╚Öi a grecizmulu─ş (1633-1821) ├«n istoria Rom├ónilor. A face ├ępoc─â, a fi ├«nsemnat (ilustru) ╚Öi a l─âsa o vie amintire. Geol. V├«rst─â, ev, lung spa╚Ťi┼ş de timp: ├ępoca triasic─â, jurasic─â, cretacee.
EPOC─é s. 1. interval, perioad─â, r─âgaz, r─âstimp, spa╚Ťiu, timp, vreme, (pop.) r─âspas, soroc, (├«nv. ╚Öi reg.) seam─â, (├«nv.) z─âstimp, (grecism ├«nv.) protesmie. (├Äntr-o ~ de un secol.) 2. er─â, perioad─â, (livr.) ev. (O nou─â ~ ├«n istoria omenirii.) 3. ani (pl.), perioad─â, timp, vreme. (~ copil─âriei.) 4. (FILOZ.) eon, er─â.
EPOCA, cotidian al Partidului Conservator, ap─ârut la Bucure╚Öti ├«ntre 1885 ╚Öi 1918, cu ├«ntreruperi, fondat de Nicolae (Nicu) Filipescu. Rol important ├«n promovarea principiilor ╚Öi ac╚Ťiunilor Partidului Conservator; a avut un mare ecou ├«n opinia public─â a vremii. Printre colaboratori: T. Maiorescu, B. ╚śt. Delavrancea, Gr. P─âucescu, Gr. Ventura, I.L. Caragiale, Al. Vlahu╚Ť─â ╚Ö.a.
EP├ôC─é (< fr., gr.) s. f. 1. Perioad─â, interval de timp din istorie, caracterizat prin tr─âs─âturi proprii; er─â (2). Epoca pietrei = cea mai veche (timpurie) ╚Öi cea mai ├«ndelungat─â perioad─â din istoria omenirii, care a durat circa un milion de ani; principala materie prim─â pentru confec╚Ťionarea uneltelor, a ustensilelor ╚Öi a armelor a fost piatra. ├Än func╚Ťie de tehnologia prelucr─ârii pietrei, dar ╚Öi de evolu╚Ťia modului de asigurare a subzisten╚Ťei (dob├óndire a hranei) ╚Öi de perfec╚Ťionarea formelor de organizare social─â, E.p. se ├«mparte ├«n: E. veche a pietrei (= Paleolitic = E. pietrei cioplite, pe terit. Rom├óniei ├«ntre c. 1.000.000 ╚Öi 10.000/8.000 ├«. Hr.); E. mijlocie a pietrei (= Mezolitic, c. 10.000/8.000-6.000 ├«. Hr.) ╚Öi E. nou─â a pietrei (= Neolitic = E. pietrei ╚Ölefuite. c. 6.000-3.000 ├«. Hr.). ├Än Neolitic, umanitatea face progrese hot─âr├ótoare ÔÇô a╚Öa-numita ÔÇ×revolu╚Ťie neolitic─âÔÇŁ ÔÇô trec├ónd de la cules la cultivarea plantelor ╚Öi de la v├ón─âtoare la cre╚Öterea animalelor domestice; totodat─â, ├«ncepe folosirea inten╚Ťionat─â a focului, pentru producerea (arderea) ol─âriei ╚Öi pentru prelucrarea la cald a primelor metale cunoscute, existente ├«n natur─â ├«n stare nativ─â (aur, cupru). E. bronzului (milen. 3-2 ├«. Hr.) se caracterizeaz─â prin apari╚Ťia ╚Öi generalizarea metalurgiei bronzului, ├«nmul╚Ťirea ╚Öi diversificarea considerabil─â a tipurilor de unelte, de arme ╚Öi podoabe, practicarea intensiv─â a agriculturii ╚Öi a cre╚Öterii vitelor, prin ad├óncirea diferen╚Ťierii sociale ╚Öi formarea aristocra╚Ťiei tribale cu o accentuat─â func╚Ťie militar─â. ├Än domeniul reprezent─ârilor religioase predomin─â cultul solar ╚Öi ritul incinera╚Ťiei. ├Än arheologia european─â, ├«ncep├ónd din secolul trecut, s-a operat cu diferite periodiz─âri ale E.b. (O. Montelius, S. M├╝ller, N. Aberg), dar sistemul cronologic cel mai larg utilizat r─âm├óne cel elaborat ├«n 1902 de savantul german P. Reinecke, care ├«mparte aceast─â e. ├«n patru perioade (Bronz A-D). E. fierului = perioad─â caracterizat─â prin introducerea ╚Öi generalizarea folosirii fierului (├«n Europa ├«ncep├ónd din sec. 12 ├«. Hr.), cu efecte revolu╚Ťionare ├«n domeniul confec╚Ťion─ârii uneltelor ╚Öi armelor ╚Öi ├«n produc╚Ťia de m─ârfuri, comer╚Ť, dezvoltarea structurilor sociale ╚Öi politice. Se sub├«mparte ├«n: prima E. a f. (Hallstatt) ╚Öi a doua E. a f. (La T├Ęne/Lat├Ęne). Trecerea de la prima la cea de-a doua este consecin╚Ťa impactului civiliza╚Ťiei elenice (respectiv eleno-etrusce) asupra popula╚Ťilor europene ÔÇ×barbareÔÇŁ (cel╚Ťi, iliri, traci, geto-daci, sci╚Ťi, germani) ╚Öi a expansiunii celtice, at├ót spre vestul, c├ót ╚Öi spre estul continentului. Sf├ór╚Öitul E.f. este marcat fie de cucerirea roman─â (Dacia ├«n 106 d. Hr.), fie de puternica r─âsp├óndire a influen╚Ťelor civiliza╚Ťiei romane ├«n spa╚Ťiul ÔÇ×barbarÔÇŁ de la nord de limesul renano-danubian. ÔŚŐ Expr. A face epoc─â, se spune despre un eveniment care prin importan╚Ťa sau faima sa las─â o amintire durabil─â. 2. Timp, moment (├«n care se repet─â periodic, ├«n acelea╚Öi condi╚Ťii, un proces, un fenomen, o activitate). 3. (GEOL.) Subdiviziune de ordinul al treilea din istoria geologic─â a P─âm├óntului; ├«i corespunde ├«n spa╚Ťiu, din punct de vedere stratigrafic, seria. ÔŚŐ E. glaciar─â = parte a Cuaternarului, corespunz─âtoare Paleoliticului, ├«n timpul c─âruia s-au succedat mai multe faze de clim─â rece ╚Öi umed─â, care au determinat formarea marilor calote glaciare ╚Öi a marilor ghe╚Ťari montani. Dup─â unii autori, a durat 500.000 ani, individualiz├óndu-se patru faze: G├╝nz, Mindel, Ris, W├╝urm. E. metalogenetic─â = interval de timp favorabil form─ârii ╚Öi acumul─ârii de minerale utile, caracterizat prin interdependen╚Ťa dintre orogenez─â ╚Öi magmatism (ex. e. precambrian─â, e. caledonian─â, e. chimeric─â, e. alpin─â).
Epoca de Aur expr. (iron.) anii 1980-1989 ai dictaturii comuniste ├«n Rom├ónia, marca╚Ťi de cea mai drastic─â sc─âdere a nivelului de trai.

Epoh─â dex online | sinonim

Epoh─â definitie

Intrare: epoc─â
epoh─â substantiv feminin
epoc─â 2 pl. -e substantiv feminin
epoc─â 1 pl. -i substantiv feminin
  • pronun╚Ťie: 'epoc─â, ep'oc─â
epohi