Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru epizootie

episotie sf vz epizootie
epizootie sf [At: AR (1825), 111/17 / V: (înv) ~zot~, ~isot~ (A: nct) / Pl: ~ii / E: fr epizootie, ngr ἐπιζωωτια] Boală infecțioasă care se extinde, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o anumită localitate, regiune etc. Si: epidemie (3).
epizotie sf vz epizootie
EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie.
EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie.
EPIZOOTÍE s. f. Extindere prin contaminare a unei boli infecțioase la un număr mare de vite dintr-o localitate sau dintr-o regiune. Dezvoltarea creșterii animalelor este strîns legată de combaterea epizootiilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 5/4. Caii și boii nu se mai îmbolnăvesc... epizootia intră în gaură de șarpe, lăcustele fug. GHICA, S. A. 89.
epizootíe s. f., art. epizootía, g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. epizootíile
epizootíe s. f. (sil. -zo-o-), art. epizootía, g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. epizootíile
EPIZOOTÍE s. (MED. VET.) molimă.
EPIZOOTÍE s.f. Epidemie la animale. [Gen. -iei. / < fr. épizootie, cf. gr. epi – peste, zoon – animal].
EPIZOOTÍE s. f. epidemie la animale. (< fr. épizootie)
EPIZOOTÍE ~i f. Răspândire în masă și pe teritorii mari a unei boli contagioase la animale. /<fr. épizootie
epizootie f. epidemie de animale.
*epizootíe f. (d. vgr. epí, pe, și zoótes, natura animală). Epidemie la animale, ca: răpcĭuga, dalacu ș. a.
EPIZOOTIE s. (MED. VET.) molimă, (pop.) boleaznă, boleșniță, (reg.) boliște. (~ printre cornute.)

Epizootie dex online | sinonim

Epizootie definitie

Intrare: epizootie
episotie
epizootie substantiv feminin
  • silabisire: -zo-o-
epizotie